Am o listă de locuri pe care vreau să le vizitez în ultimele două zile de şedere în SUA – Statuia Libertatii şi Insula Libertăţii, Empire State Building, Muzeul American de Istorie Naturală, Centrul Rockefeller, Grădina Botanică din New York. Oraşul este captivant, impozant, strălucitor, surprinzător.

Revăd fotografiile realizate aseară, între 2 întâlniri de serviciu, şi mă opresc la reclama care m-a surprins în apropiere de Grand Central Station – INCEPTION cu Leonardo de Caprio. Apele învolburate de pe panou în amintesc că mereu, când ni-e foarte bine este o (altă) lume în care cineva suferă. Revăd lista cu atracţii turistice şi calculez care este bugetul total pentru a avea acces la toate acele locuri, iese mai mult decât jumătate din banii pe care îi am la mine. Îmi trece prin cap că aceşti bani transpuşi în apă potabilă şi lucruri de primă necesitate ar însemna enorm pentru oamenii care şi-au pierdut casele, culturile şi cumpătul în apele revărsate ale Prutului. Decid să mă plimb pe jos prin New York cât o să mă ţină picioarele, mi se pare interesantă perspectiva, şi foarte utilă în contextul donaţiilor pe care, cred, ar fi bine să le facă concetăţenilor săi afectaţi de inundaţii orice moldovean care are acum o vară frumoasă, senină şi motive să râdă… Este greu să zici că există veşti bune atât timp cât apele înghit sate întregi din R. Moldova şi, totuşi, au fost deschise conturi pentru a ajuta sinistraţii – mulţumesc pentru ştire UNIMEDIA! 

Înainte ca să plec în oraş privesc pe net şedinţa Guvernului R. Moldova şi mă bucur că miniştrii acţionează cu calm şi responsabilitate. Prim-ministrul a făcut o declaraţie foarte interesantă după mine, a remarcat necesitatea prezenţei psihologilor în zonele afectate de inundaţii. Mă gândesc că e mare lucru să fii soţia unui politician, mai ales dacă eşti un psiholog bun şi ştii să faci lobby în familie. Am auzit de la multă lume că Doamna Sanda Filat este o profesionistă de excepţie în psihologie, iar acum o apreciez şi pentru faptul că Prim-ministrul a subliniat locul şi rolul psihologilor în situaţiile de criză. Aş fi foarte bucuroasă pentru ţara mea dacă Sanda Filat, soţia Prim-ministrului R. Moldova, ar dori să valorifice poziţia sa de Primă Doamnă şi ar da un exemplu de implicare a soţiilor politicienilor de pe prima treaptă ierarhică în rezolvarea problemelor sociale. Îndată cum se potolesc şi se retrag apele eu şi colegii mei din Coaliţia pentru promovarea legii şi activităţilor de voluntariat vom merge, pentru cel puţin o zi de lucru, să ajutăm în gospodăriile afectate de inundaţii. Sunt sigură că prezenţa Doamnei Filat şi ai colegilor Dumisale din Centul psihologic pentru dezvoltarea personalitatii LILA, ar fi f. importantă pentru a-i mobiliza pe oamenii rămaşi fără „acasă”, este vorba de sprijinul psihologic care l-ar acorda oamenilor, dar şi de exemplu de voluntariat şi spirit civic, care ar mobiliza şi alţi cetăţeni să dea dovadă de solidaritate socială. 

Rămânem la capitolul responsabilitate socială – eu sunt unul dintre oamenii care, de obicei, prefer să fac donaţii personale, dar mulţi cetăţeni ai R. Moldova nu au această posibilitate şi vor transfera bani. Ce ar fi ca operatorii de telefonie mobilă să iniţieze campanii de strângere de fonduri pentru construirea digurilor în zonele cu risc înalt al inundaţilor? Este mai comod pentru oameni să trimită un SMS decât să meargă la o bancă, plus că tot mai multă lume vrea să investească în soluţii de durată decât de fiecare dată după potop. Apropo şi de imaginea operatorilor de telefonie mobilă, care se merită a fi remediată după ce au suferit serviciile şi clienţii lor în rezultatul ultimilor ploi torenţiale. 

Sper că ne vedem cu toţii în câteva zile, implicaţi într-o campanie de voluntariat, pentru a ajuta fizic, psihologic şi material concetăţenii din satele care au suferit în urma inundaţiilor! Mizez mai ales pe colegii din Coaliţia pentru promovarea legii şi activităţilor de voluntariat, colegii din Consiliul Naţional al ONG din R. Moldova şi din Consiliul Naţional pentru Participare.

P.S. new-yorkez despre foto: INCEPTION va avea premieră mondială la 16 iulie 2010, până atunci facem o zi de voluntariat la Ungheni şi vedem filmul la NIT…

Acum impresiile de după concert, sper că Domnul Rădulescu va accepta un feed-back sincer care înseamnă nota nouă de la o spectatoare care nu este specialist în domeniu:

- Dansatoarele sunt f. frumoase, graţii brunete şi blonde, unele trestioare, altele femei cu şcoala seducţiei absolvită;

- Dansatorii, sunt admirabili la costum, cu cămaşa deschiată, dar şi fără cămaşă. Persoana care m-a însoţit la spectacol zicea că spre deosebire de băieţii de la „Codreanca” unde băieţii sunt mai feminizaţi, la „Teodor” îţi delectezi ochii cu corpuri de bărbaţi;

- Piesele lui Jakson sunt f. potrivite şi ca fundal pentru apariţiile lui Teodor Rădulescu, a fost f. frumos deşi poate ar fi o soluţie ca pălăriile să fie prinse cu un fir, cămăşile să aibă încheieturile cât trebuie de înguste şi poate o pereche de mănuşi roşii în plus pentru situaţiile imprevizibile Totuşi, mănuşile albe se observă în contrast cu multe mănuşi roşii şi trebuie să mergeţi la spectacol ca să vedeţi cum atributele vestimentare (alunecarea, lipsa, deschierea neplanificată) pot fura atenţia de la mişcări şi muzică;

- Copii-floricele şi îngeraşi sunt fantastici la „Teodor”, dar când la ora 18:00, merg la un spectacol „Teodor” mă aştept mai puţin să urmăresc un fragment din „Crăiasa zăpezilor” în interpretarea copiilor. Apropo, atunci când am cumpărat biletele de două sute cincizeci lei bucata, la casă era o tăbliţă pe care scria că la spectacolele de seară persoanele de până la şaisprezece ani nu sunt admise. Cred că aşa şi ar trebui să fie dacă nu vrem ca picii noştri să întrebe precum o fetiţă care stătea înaintea noastră: „De ce tanti ne arată poponeaţa?!” (era vorba despre fundul sexy al Elenei Voscoboinic, celebră după „Dansez pentru tine”). Da, poate am eu o fixaţie pe faptul că picii nu trebuie să dea (şi să asiste la) spectacole după ora 19:00;

- Bună găselniţă pentru prezentarea spectacolelor cu înregistrarea textului în prealabil, mai puţine emoţii pentru Teodor Rădulescu care întreba în final dacă nu a uitat să invite pe cineva dintre prietenii săi în scenă (Alexandru Manciu, Serj Cuzencoff, Anatol Durbală etc.), ceia ne-a făcut să ne întrebăm dacă …era cineva Ion Raţă de la „Catharsis”, care stătea în apropierea noastră;

- Mi-au plăcut f. mult costumele de scenă – f. frumoase, creative, adecvate tematicii;

- Agreabilă şi incitantă prezenţa Nataliei Gordienco, Olei Tira şi colegilor săi, senzaţia mea subiectivă este că un dans se asimilează şi mai bine cu piesă interpretată live;

- Scenariul a fost gândit de la bilete până la baloanele şi paietele de la finalul spectacolului, BRAVO!

- Un buchet de gânduri senine şi pentru că de fiecare dată spectacolele “Teodor” sunt imprevizibile, tumultoase, conţin creaţii noi şi glamour autentic!

Fotografia lui Teodor Rădulescu a fost preluată de la „Jurnal”.

Grupul nostru de pe facebook („Orice formă de viaţă are dreptul la respect!”) îşi propune în general activităţi de voluntariat:

- acţiuni de sensibilizare  a opiniei publice privind drepturile animalelor;

- luarea sub ocrotire a animalelor fără stăpân şi transmiterea lor „în adopţie”;

- instruirea voluntarilor care ar dori să activeze în sprijinirea grupului;

- instruirea voluntarilor care ar dori să activeze în ONG de profil (de ex. “Alga”);

- contactarea organizaţiilor internaţionale, care ar sprijini iniţiativele menite să schimbe situaţia din R. Moldova în contextul “Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor”;

- planificarea şi implementarea acţiunilor de advocacy / lobby privind drepturile animalelor;

- alte acţiuni menite să ducă la implementarea ,,Declaraţiei Universale a Drepturilor Animalelor” în Republica Moldova.

Ne-am dori ca discuţiile  în Grupul „Orice formă de viaţă are dreptul la respect!” să fie bazate pe situaţii concrete, care ar fi urmate de nişte soluţii concrete.

Vom lua în consideraţie toate comentariile şi propunerile constructive şi expuse civilizat. Vor fi şterse fără preîntâmpinare comentariile care vor face excepţie de la reguli elementare într-o discuţie de oameni cu şapte ani de acasă. Membrilor care vor face atac la persoane, vor promova idei discriminatorii sau vor da dovadă de limbaj obscen li se …va retrage calitatea de membru în grup, vom încerca să preîntâmpinăm situaţia aceasta evident.

Ne asumăm ca de fiecare dată când va fi nevoie să organizăm întâlniri Offline cu membrii grupului. Ne vom întâlni pentru a genera şi a implementa idei şi activităţi de protecţie a drepturilor şi responsabilităţilor noastre, dar  şi a drepturilor tuturor formelor de viaţă (animale, păsări, plante etc.).

Planificăm să construim un blog,  pentru a crea o platformă de informare şi pentru a promova activităţi de voluntariat în contextul grupului nostru.

Vom aprecia orice contribuţie la implementarea „Declaraţiei Universale a Drepturilor Animalelor” în R. Moldova. Dacă doriţi să ne comunicaţi personal ideile voastre de implicare concretă, scrieţi mesaje administratorilor Grupului „Orice formă de viaţă are dreptul la respect!”.

Căutaţi pe facebook Grupul “Orice formă de viaţă are dreptul la respect!” şi veniţi cu noi Antoniţa Fonari, Tatiana Roşca şi Denis Cenuşă!

Foto realizată de mine la ţară, în România, când Teia avea trei luni şi îi făceam cunoştinţă cu …alte forme de viaţă Dacă doriţi poza informaţi autorul despre intenţie.

„Viaţa e o luptă. O luptă care nu merită să fie dusă numai pentru sine. Mintea noastră caută mereu un sens dincolo de marginile „oboselii de a fi noi înşine”, pentru a cita frumoasa expresie a sociologului Alain Ehrenberg. […]

Astăzi suntem în miezul unei mişcări planetare îndreptată spre individualism, „psihologia sinelui” sau „dezvoltarea propriei persoane”. Marile valori puse înainte sunt autonomia, independenţa, libertatea, exprimarea sinelui. Acestea au devenit atât de importante, încât şi cei care creează spoturi publicitare le folosesc pentru a ne convinge să cumpărăm acelaşi lucru ca şi vecinul nostru, făcându-ne totodată să credem că acest fapt ne face unici. „Fiţi voi înşivă”, strigă reclamele pentru haine sau parfumuri. „Exprimaţi-vă!”, ne îndeamnă reclama unei mărci de cafea. „Gândiţi altfel”, ne comandă anunţul unui fabricant de calculatoare. În Statele Unite, până şi armata – care cu greu poate fi considerată un model de gândire individualistă – a intrat în jocul comercial pentru a atrage tineri recruţi. „Fiţi tot ceea ce puteţi fi”, scriu afişele, pe fundalul unor tancuri care fac manevre în deşert. E adevărat că aceste valori, în ascensiune de la revoluţiile franceză şi americană de la sfârşitul secolului XIII-lea, au însemnat un mare progres. Ele sunt nucleul noţiunii de libertate, atât de importantă pentru noi. Dar, cu cât înaintăm în această direcţie, cu atât constatăm că independenţa îşi are preţul ei. Preţul plătit este izolarea, suferinţa şi pierderea sensului. Niciodată nu am avut o asemenea libertate de a ne despărţi de soţul sau soţia care nu ne mai convin: rata divorţurilor se apropie acum de 50% în societăţile noastre. Niciodată nu ne-am schimbat atât de des domiciliul: în Statele Unite, se estimează că o familie se mută o dată la cinci ani.

Eliberaţi de legăturile de familie, de îndatoriri, de obligaţiile faţă de ceilalţi, niciodată n-am fost atât de liberi să ne croim propriul nostru drum, cu riscul de a ne regăsi însinguraţi şi pierduţi. Aceasta este, fără îndoială, unul dintre motivele pentru care rata depresiei a crescut sistematic în Occident în cursul ultimilor cincizeci de ani.

[…] dragostea pentru cel (cea) cu care convieţuim şi pentru copiii noştri e probabil cea mai evidentă sursă de sens în existenţa noastră. Importanţa celorlalţi pentru propriul nostru echilibru nu se opreşte la nucleul familial. Cu cât suntem mai bine integraţi într-o comunitate importantă pentru noi şi cu cât este mai puternic sentimentul că avem în cadrul ei un rol care contează pentru ceilalţi, cu atât ne eliberăm mai uşor de sentimentele de anxietate, de disperare, de lipsă de sens. […]

Camus a înţeles acest aspect al sufletului omenesc, chiar dacă nu îl menţiona prea des în eseurile sale filozofice. În Mitul lui Sisif, întâlnim o descriere a condiţiei umane foarte familiară. Pentru Camus, viaţa noastră constă în esenţă în a împinge un bolovan de la poalele unui munte până în vârf, de unde se rostogoleşte la vale, pentru ca noi să o luăm de la capăt. E iluzoriu să căutăm un alt sens existenţei noastre dincolo de faptul că stânca e a noastră, că e unică şi că suntem responsabili de ea. Ar trebui totuşi, spune el, să ne imaginăm că Sisif e fericit. Dar această filozofie a absurdului nu l-a împiedicat pe Camus să se angajeze în mişcarea de rezistenţă. El a luptat în cadrul acesteia şi a fost fericit. În acest fel, a descoperit, ca mulţi alţi oameni, bucuria de a-şi risca viaţa pentru o cauză care depăşea cu mult limitele propriei sale existenţe; bucuria de a-şi oferi viaţa pentru viaţa celorlalţi. Sensul pe care îl găsim în legătura noastră cu ceilalţi nu este un dictat al culturii sau al moralei sociale. E o nevoie a creierului nostru. […]

În studiile referitoare la persoanele care sunt mai fericite decât altele se regăsesc în mod sistematic doi factori: au relaţii afective stabile cu alţi oameni şi sunt implicate în comunitatea lor.”

Imagine preluată de la Prăvalia cu cărţi.

De fiecare dată când mă întorc de la serviciu discutăm cu picii ce am făcut fiecare în timpul zilei. În seara asta, Mircea mi-a povestit cu o mulţime de gesturi şi o intonaţie pe potrivă că ”mama a fost plecată  şi a venit iarna, iarna cu zăpadă şi copiii au făcut voluntariat” (voluntariat  pronunţat aşa că trebuie zis de două ori . Mă rog, surcica nu sare departe de trunchi, mă aşteptam ca cei mici să se facă voluntari, da chiar de pe acum… Aşa că am avut următorul dialog:

Eu: Dar ce este voluntariatul?

Mircea: Lucrul tău când nu aduci bani pentru lapte!

Eu: Da de unde ştie băieţelul asta?..

Teia şi Mircea în cor: Tata a spus aşa!

Eu: Mda, şi voi cum aţi făcut voluntariat?

Mircea: Am curăţat banca de zăpadă, cu lopăţica.

Teia: Şi nu am primit bani pentru treabă bună, întreabă de Katea (este vorba de

dădaca lor)!

Imagine preluată de pe www.netflash.ro

În aprilie 2008, în cadrul Săptămânii Naţionale a Voluntariatului, am decis să ducem politicienii în case unde tristeţe şi sărăcia sunt la ele acasă.

Am avut câteva obiective:

- să promovăm voluntariatul, prin exemple de caritate şi spirit civic, prin intermediul unor personaje cunoscute în ţară (care s-au implicat şi pentru că urma să vina mass media); tot aici …mass media a promovat activităţile gândite / organizate de noi pentru că erau prezenţi oameni politici cu nume mari;

- să ajutăm oameni / familii care se află în situaţii dificile;

- să punem pe gânduri cât mai mulţi oameni din ţara aceasta şi să le arătăm că oferind uneori o oră din timpul personal sau o bucată de pâine unor oameni trişti pot realiza acţiuni cu rezultat imediat, dar şi de lungă durată pentru împăcarea cu sine şi pentru pacea din comunitate.

Am reuşit să arătăm că se poate, o săptămână întreagă mass media din ţară a folosit constant în ştiri cuvintele voluntariat / voluntar(i) şi a promovat acţiuni de caritate şi voluntariat. Oamenii politici au văzut cum trăieşte lumea de după geamurile fumurii ale maşinilor de serviciu. Vă amintiţi ce furori a stârnit cazul lui Boris Buiucliu, care a fost unul din primii crainici şi a lucrat 40 de ani la Radio Moldova? Domnul Buiciliu este orb şi are peste 90 de ani, trăieşte în sărăcie şi mizerie împreună cu nepotul lui care este anorexic şi depresiv. Peste mai bine de jumătate de an o revistă glamuroasă de la noi scria „Bătrânul locuieşte singur şi nu-şi poate număra nici cel puţin pensia, pentru a verifica banii. Este condamnat să stea în casă, pentru că nu are un însoţitor ce l-ar putea ajuta. Imaginile bătrânului, au zguduit recent o Moldovă întreagă. Vizitat de un oficial moldovean, Boris Buiucli a apărut în faţa camerelor de luat vederi mai degrabă ca o fantomă…” De fapt, precum ne-am dorit, mass-media a relatat şi oameni au căzut pe gânduri, numai că apoi şi-au văzut de bucuriile / problemele / afacerile lor.

ONG din Coaliţia pentru promovarea legii şi activităţilor de voluntariat, cei despre nu s-a pomenit nici un cuvânt în reviste cu VIP-uri şi ştiri despre politicieni caritabil, au grijă ca şi până la SNV 2008 de eroii lor cu poveştile lor de viaţă care sunt un subiect bun de ştiri, pot vinde reviste scumpe şi stoarce o lacrimă, dar nu sunt un imbold suficient ca oamenii să investească din surplusul lor într-o activitate / organizaţie de caritate. Voluntarii de la TDV au măturat, spălat, curăţat prin casă la domnul Buicliu, din bani personali echipa face periodic pachete cu produse şi se luptă cu gândacii din casa bătrânului. Este adevărat că “oficialul” despre care relata media şi-a ţinut promisiunea şi garsoniera lui Boris Buicliu şi a nepotului său a fost renovată. Ei bine, numai noi ştim de câte ori după asta ne-a sunat bătrânul l-a birou să se plângă că cei cu reparaţia “i-au schimbat locul lucrurilor” şi alte minuni. Pachete mai primeşte moşul şi de la Uniunea Teatrală, cu ieşitul în oraş este mai dificil că avem puţini voluntari care să fie încântaţi să se mişte încet şi cu multe comentarii când este vorba de plimbat cu bătrânul “nostru”. Iar un aparat de radio aşa a şi rămas un vis pentru domnul Buicliu. Poate citeşte cineva din mass media rândurile astea şi face un gest …în afara camerelor de luat vederi şi aparatelor de fotografiat, un gest de Paştele Blajinilor şi atât.

Aceasta este o poveste unui om din lista noastră pentru care încercăm să facem cât ne ţine timpul şi posibilitatea de a face donaţii, dacă doriţi vă puteţi alătura. În continuare, f. succint şi despre alte persoane pentru care am pregătit pachete de Paşte:

Alina şi Nicu M. Domnul este invalid, îngrijeşte de fiica sa de 10 ani. Mama fetei este în Ukraina, bolnavă mintal. De fată îngrijeşte doar tatăl, o întreţine din pensia de invalid. Anterior a lucrat la televiziunea Moldovei (asistent de regizor).

Eugenia Boris A. Fostă actriţă la teatrul „Mihai Eminescu”, locuieşte singură, are vârsta peste 80 ani şi este foarte bolnavă.

Lidia P. Are vârsta peste 75 ani, bolnavă de Parkinson.

Maria V. Fostă profesoară, locuieşte singură, are vârsta de peste 70 ani, Familia, inclusiv nepoţica au decedat într-un accident de maşină.

Nelia S. Este oarba 100%, în casă este un mare haos, locuieşte cu un fiu care a fost închis de nenumărate ori pentru acte de huliganism şi care este alcoolic.

Gheorghe I. Nevăzător, îngrijeşte de fii săi. Daniel şi Gabriel, 2 băieţi  gemeni, 13 ani; Rathica, 9 ani stă cu mama ei.

Valentina P.,  Mihail P. Soţ şi soţie. Ambii sunt invalizi de gradul 2. Soţia stă 95% din timp la pat. Soţul are amputat un braţ puţin mai jos de nivelul cotului. Locuiesc singuri. Domnul a fost profesor, doamna – informatician.

Vera Achimovna L. Locuieşte singură, are vârsta de aproape 80 ani, se deplasează în cârje.

Ecaterina şi Denis F. Au rămas orfani la 6 / 13 ani. Fata are grad de disabilitate, cât a lucrat la Moscova, fratele ei a inceput să se drogheze. Acum băiatul a fost reabilitat de un ONG, ambii lucrează şi fac mult voluntariat.

Suma donaţiilor oferite de TDV & Tineri şi Liberi: 422 lei + 709 lei 81 bani.

Conţinutul pachetelor oferite de Paşte 2009:

1.    Un kilogram de zahăr

2.    Un kilogram de orez

3.    O sticlă de ulei de floarea-soarelui

4.    O franzelă feliată

5.    Un cozonac de Paşti

6.    6 ouă proaspete de găină

7.     O banană, lămîie

8.    Un pachet de prăjituri

9.    Un suc de fructe

10.  Un pachet de ceai de fructe

11.  Hârtie igienică

12.  Gel de spălat vesela

13.  Produse de dizenfecţie pentru unele dintre cazuri

14.  Rechizite şcolare pentru familiile cu copii (caiete, pixuri, mape, creioane simple, CD-uri).

Acum despre oamenii la care vom merge şi nr. 1 pe lista noastră. Cu sufletul-tângă am decis să facem un pachet pentru familia lui Valeriu Boboc, dacă încă nu stiţi cine este a fost acest tânar, vedeţi aici.

Am vorbit astăzi cu Ala şi Victor Boboc, părinţii lui Valeriu. În discuţie Dumnealor sunt foarte distinşi şi de o bunavoinţă remarcabilă, luând în consideraţie situaţia limită în care şi-au pierdut fiul de 23 ani. Doamna Boboc mi-a zis că de mâine Natalia Boboc, soţia răposatului Valeriu va avea un cont bancar pe care vom putea face donaţii bănesti. Parinţii lui Valeriu vor fi foarte recunoscători tuturor care doresc sa transmită lucruri pentru Dragoş care a rămas orfan la nici doi ani sau pentru Natalia, soţia lui Valeriu. Am convenit cu Doamna Ala Boboc că cineva din echipa noastră va transmite vineri, dupa masă, un pachet pentru soţia şi fiul baiatului decedat în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009. Ne puteţi contacta la director@tineriliberi.md / tdv_secretariat@yahoo.com daca doriţi sa vă exprimaţi susţinerea şi compasiunea pentru familia Boboc din Bubueci împreună cu noi.

P. S. la 14.04.09: Am primit de la Marcel Boboc, fratele lui Valeriu Boboc, conturile bancare pe care pot fi transferaţi bani familiei tânărului care a decedat ca urmare a violenţelor din 7 aprilie:

ÎN MDL
codul băncii: VICBMD2X883
cod bancar: 223301110466
benificiar: Marcel Boboc

ÎN EURO
Inermediary Bank: Commerzbank AG, Frankfurt am Main
SWIFT Code: COBADEFF
Beneficiary Bank: BC Victoriabank S.A, Chisinau, Moldova
SWIFT Code: VICBMD2X
Benefeciary:  Acc 223311110467, Marcel Boboc, Moldova