-          Вот, корова имеет вымя и дает молоко (Uite vaca are uger şi ne dă lapte). 

Mircea:

-          Я нашел быка. Что у него вместо вымени? (Uite că l-am găsit şi pe taur, el ce are în loc de uger?)

Katea se cam pierde:

-          ….

Mircea se pricepe de ce:  

 -          Ага, так значет пенис! (Clar, dacă nu spui înseamnă că-i penis!)

Imagine preluata de pe Casutacopiilornostri

Teia: Găinuşa s-a dus la serviciu, a muncit, a primit bani şi a cumpărat ouşor pentru noi…

Mircea: Eu cred că găina a făcut singură un ouşor, ca să o laude cocoşul!

Când parcă sunt pregătită să devin enoriaş exemplar se găseşte neapărat un preot care să-mi taie cheful să merg săptămânal la biserică. Deşi, sunt doi oameni la care mă gândesc cu speranţă de fiecare dată când vreau să evadez de pe această planetă intolerantă, xeno/homo/umanoFOBĂ. Este vorba de doi slujitori ai bisericii creştine, unul dintre ei este preot al bisericii ortodoxe din R. Moldova şi celălalt este pastor al bisericii adventiste din România. Este vorba despre oameni pe care i-am văzut câte o singură dată, dar cărora mi-aşi deschide sufletul într-o spovedanie – Părintele Pavel şi Pastorul Ioan.

Pastorul Ioan din România a semnat în calitate de martor la căsătoria civilă a unui foarte bun prieten al său, care a fost misionar protestant timp de treisprezece ani. Astfel acel prieten al pastorului Ioan a devenit soţul meu şi a fost exclus din Biserica Adventistă pentru că eu am rămas enoriaşă a Bisericii Ortodoxe.

Am să fiu sinceră până la urmă şi am să recunosc că sunt foarte dezamăgită de starea de lucruri din ortodoxia R. Moldova şi nu mi-am dorit sacrificiul soţului meu, căruia i-a rămas inima în biserica din care a fost excomunicat pentru că s-a căsătorit cu o ortodoxă. Am fost gata să devin parte a biserici adventiste, dar soţul meu mi-a spus clar că la Domnul venim mai întâi prin inima noastră, apoi printr-o biserică. La cununia civilă şi masa de după am fost cu f. mulţi prieteni ai soţului meu din Biserica Adventistă, m-am simţit mai eu ca niciodată şi am fost fericită să-mi sărbătoresc căsătoria civilă fără alcool, fără ţigări şi fără taxe plătite la biserică. Doar mai apoi m-am gândit la cum oare s-o fi simţit soţul meu în faţa Domnului în ziua când a plătit cu o parte din sufletul său pentru libertatea mea de a alege biserica în linişte, gândit şi nesilită de familie. Cum s-a simţit pastorul Ioan când la Oficiul Stării  a semnat de fapt excomunicarea din biserică a unuia dintre cei mai buni prieteni ai săi?..

O ex-colegă a mea zicea că majoritatea creştinilor ortodocşi din R. Moldova suntem parte a bisericii doar prin botez şi în datele Biroului de Statistică. Eu fac parte din categoria descrisă de ex-colega mea şi mai deunăzi când am văzut o persoană cu statul de deputat pupând cu poftă mâna preotului mi-am zis că chiar sunt o ortodoxă care …mai am de învăţat. Când am înmormântat oameni apropiaţi aveam nevoie de o vorbă bună şi înţeleaptă, recunosc – am aşteptat măcar o propoziţie de susţinere de la preoţii ortodocşi care au oficializat slujbele de pomenire, dar de fiecare dată mi-au zis doar despre colaci şi bani, atât. Aşa că nu aveam nici o dorinţă să merg cu pruncii mei la un preot care să-mi treacă rece şi strict financiar peste bucuria venirii în familie a copiilor mei.

Dumnezeu le-a aranjat pe toate aşa încât prietenele mele din Biserica Ortodoxă să devină nanele dragi şi bune ale pruncilor Teia şi Mircea. A fost una din cele mai frumoase zile din experienţele mele de mamă şi creştină ortodoxă, şi aceasta datorită felului blajin, înţelepciunii şi simţului umorului preotului Pavel din Chişinău. Picii mei cresc mici ortodocşi, care se roagă zilnic Domnului şi spun că niciodată nu suntem singuri, pentru că mereu lângă noi este Dumnezeu. În curând vom merge la Părintele Pavel să-i punem întrebări dificile – de ce să  vină copii la Domnul prin silnicia Bisericii Ortodoxe (bazele ortodoxiei introduse obligatoriu în şcoli) când ei ar veni cu plăcere la Domnul prin iubirea şi pacea din şcolile duminicale ale Bisericii ortodoxe, plătite din taxele părinţilor ortodocşi (şi nu din taxele statului care trebuie să acopere nevoi de instruire generală)?..

Mă tot gândesc că ar trebui să fiu cea dintâi responsabilă în faţa Domnului de educaţia religioasă a copiilor mei, apoi Biserica NOASTRĂ Ortodoxă să-şi asume această povară. M-am gândit mult cum să ajut Biserica de care aparţin acum când i-a o decizie crucială menită să aducă/menţină mai mulţi enoriaşi în Biserica Ortodoxă. Ştiu că şi mulţi dintre oamenii care îmi citesc blogul caută o cale corectă din punct de vedere biblic, respectiv şi a drepturilor omului, de a ajuta biserica de care aparín să fie locul în care iL pot găsi pe Domnul lor. Iată la ce m-am gândit, prieteni şi creştini ortodocşi – pentru că este şi Săptămâna Naţională a Voluntariatului – hai să facem într-o zi două ore de voluntariat şi să facem o analiză SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats) a deciziei Sinodului Bisericii Ortodoxe pe care să o trimitem conducerii Bisericii NOASTRE Ortodoxe, pentru a ajuta sfinţii părinţi să i-a o decizie bună şi bazată pe dorinţele ARGUMENTATE ALE ENORIAŞILOR ORTODOCŞI.

Părerea mea este că orice biserică care ţine la imaginea sa în faţa Domnului şi a enoriaşilor va trebui, la un moment dat, să îşi evalueze atuurile şi punctele slabe. Cred că la moment Biserica Ortodoxă are mare nevoie de o analiza-inventar a “oportunităţilor şi ameninţărilor” deciziilor pe care le i-a pentru enoriaşii săi şi ai altor confesiuni creştine, şi pentru cetăţenii R. Moldova parte ai altor religii. Consider necesar pentru Biserica NOASTRĂ Ortodoxă să-şi analizeze poziţiile trecând deciziile sale printr-o analiză de Atuuri, Puncte slabe, Oportunităţi şi Ameninţări – acestea sunt traducerile pentru acronimul englezesc SWOT, format din primele litere a cuvintelor Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats.

Foto din ziua în care copii mei, Teia şi Mircea, au completat rândurile enoriaşilor Bisericii Ortodoxe.

Copiilor le-a plăcut f. mult distracţia la care ne-a invitat Nata, pentru că “mama şi pretenul nostru Ruslan au pictat cu copiii tablouri din nisip colorat, pisica era mare, iar mama Evei şi a Sonei a cumpărat un constructor” cu care s-au jucat toţi

-    Мамочка-коза, мамочка-коза!

-   Дай кушать твоим козлятам!

Concluzia este că astăzi povestea cu lupul, capra şi iezii le-a fost citită de dădacă, ea le citeşte în limba rusă. Când le citeşte taică-său, care este român, Teia şi Mircea mă întâlnesc cu varianta română:

-          Mama-capră, mama-capră! Dă-le papă la iezii tăi!

În imagine coperta cărţii pe care o comentează picii în seara aceasta

“Lăsaţi copilaşii să vină la Mine si nu-i opriţi, căci Împărăţia Lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea! Apoi i-a luat în braţe şi i-A binecuvântat, punându-si mâinile peste ei.”

Marcu 10:14-16, Biblia.

Sărbătorile de Paşti mi se asociază cu pace interioară, iubire, dăruire şi râsete senine de copii. În mai multe din icoanele copilăriei mă zbengui afară cu ieduţii, mă învârt bucuroasă în jurul bunicei care „boieşte ouă şi coace pască”, Era o reverie să văruiesc pomii cu unchiul, să primesc haine noi de la mămica mea, să întâlnesc toţi colegii (şi ce mai – unica dată când vezi satul adunat) „la ţinterim”, unde mergeam ducând „floarea-paştelui” (lalele regale), narcişii şi lalelele ca pe un steag …

Copilăria s-a întors de fiecare dată la mine când mergeam de Paşti la Horodişte. Cât ne sunt vii bunicii copilăria nu se trece, e o mare binecuvântare să te întorci la rădăcini, când ele au rămas într-o grădină cu flori şi pomi fructiferi la ţară.

Acum, fără să ştie, fiica şi fiul meu îmi transmit un mare dar de la Domnul – copilăria lor veselă şi fără griji. La vârsta mea nu-mi închipui sărbători de Paşti mai frumoase decât aceste zile senine alături de Teia şi Mircea, inocenţi, sănătoşi, isteţi, cuminţi cât trebuie şi molipsitooooooooooor de fericiţi!

Desen preluat de pe www.intercer.ro

Eu: Copii, acum o să ducem jucăriile şi cărţile în dulap, apoi o să ne punem pijamalele să mergem la nani…

Teia: Mama, da hai să mai negociem cinci minute, nu – două minute de joacă! (cei mici nu se descurcă bine cu …valoarea minutelor).

Mircea: Eu cred că-i mai bine să re-negociem ora de nani.

Mde, săptămâna aceasta toată lumea vine la mine să re-negocieze: asistenta mea – salariul, bona – vacanţa de Paşte, soţul – responsabilităţile de familie; a venit şi rândul juniorilor, iar ei se dovedesc tot mai buni la treaba aceasta…

Foto preluată de pe profilul Facebook a lui Alexandru Burian.

Când îi explic bonei că picii imită ce văd în viaţa cotidiană, bona răspunde prompt: „Cred şi eu că deja înţeleg …că mama lucrează ca un cal!”. Foto preluată de pe 9GAG.

Sunt la vârsta când dragostea are multe valenţe, dar cea mai senină şi dulce iubire este cea pe care o împărtăşesc cu Teia şi Mircea. Cum spune Mircea: “şi pentru că ne iubim, la noi nu vine lupul”, iar Teia completează: “Vine, vine! Lupul cel bun vine în ospeţie când avem tort!”. Eu pot să adaug doar un “Cântec” de George Coşbuc, pe care în seara acesta l-am recitit la solicitare de vreo 8 ori:

“A venit un lup din crâng
Şi-alerga prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia:
“Lup flămând cu trei cojoace,
Hai la maica să te joace” —
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.

Ieri pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
—”Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!”
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
—”Puiul meu e bun şi tace
Nu ţi-l dau, şi du-te-n pace!
Eşti sărac dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!” şi s-a dus.

Şi-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlvă mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit şi l-am certat:
—”N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat, că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!” şi-a plecat.”

Copii mei adoră să facă băiţă, inclusiv să-şi spele capul cu şampon. Numai că s-au supărat pe mine de câteva ori când le-am dat spumă în ochi, aceasta până mi-am dat seama că trebuie să le fac jocul „de-a bebe”. Aşa că le spăl zulufii ca atunci când aveau câteva luni – şamponăm părul împreună, apoi le susţin căpşorul de la ceafă (cum o sprijină taţi pe Teia în poza a doua) şi le clătesc cu grijă părul. Apoi jucăriile şi apa cu spumă sunt evacuate din băiţă, iar noi repetăm procedura cu „bebe relaxat pe mâna mamei”. Îmi place atât de mult formula de şamponat că am renunţat la duş şi am început şi eu să-mi spăl capul în cadă, cu faţa în sus

 Apropo, în prima poză cei mici sunt cam la ultima lor baie în cădiţa copiilor. Că de când au început să exploreze casa am pornit şi jocurile de-a peştişorii – cada din baie spălată cu detergent, clătită bine, iar Teia şi Mircea băgaţi la apă. Ador seara de sâmbătă când putem sta mai mult cu picii în baie, aşa că o ştergem la distracţie cu toţii – pentru că cei mici nu merg niciodată în baie nesupravegheaţi