“Lăsaţi copilaşii să vină la Mine si nu-i opriţi, căci Împărăţia Lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea! Apoi i-a luat în braţe şi i-A binecuvântat, punându-si mâinile peste ei.”

Marcu 10:14-16, Biblia.

Sărbătorile de Paşti mi se asociază cu pace interioară, iubire, dăruire şi râsete senine de copii. În mai multe din icoanele copilăriei mă zbengui afară cu ieduţii, mă învârt bucuroasă în jurul bunicei care „boieşte ouă şi coace pască”, Era o reverie să văruiesc pomii cu unchiul, să primesc haine noi de la mămica mea, să întâlnesc toţi colegii (şi ce mai – unica dată când vezi satul adunat) „la ţinterim”, unde mergeam ducând „floarea-paştelui” (lalele regale), narcişii şi lalelele ca pe un steag …

Copilăria s-a întors de fiecare dată la mine când mergeam de Paşti la Horodişte. Cât ne sunt vii bunicii copilăria nu se trece, e o mare binecuvântare să te întorci la rădăcini, când ele au rămas într-o grădină cu flori şi pomi fructiferi la ţară.

Acum, fără să ştie, fiica şi fiul meu îmi transmit un mare dar de la Domnul – copilăria lor veselă şi fără griji. La vârsta mea nu-mi închipui sărbători de Paşti mai frumoase decât aceste zile senine alături de Teia şi Mircea, inocenţi, sănătoşi, isteţi, cuminţi cât trebuie şi molipsitooooooooooor de fericiţi!

Desen preluat de pe www.intercer.ro

Sărbătorile de iarnă şi cele pascale la moldoveni se pot compara numai cu nunţile, cumetriile şi praznicele aceluiaşi neam. Se va sărbători îndelung şi de data asta (am început pe 31 decembrie anul trecut şi mergem la serviciu doar pe 11 ianuarie, anul ăsta), femeile vor găti mult şi bine, mâncare destulă pentru o săptămână. Unii oameni vor ajunge la Urgenţă (dacă vor fi maşini ale Ambulanţei disponibile), că după ce ţii post câteva luni este dificil să ingerezi porc, găină şi raţă, plus vin, rachiu şi alte …bunătăţi de sărbătoare. Şi la fel ca după nunţile şi cumetriile îmbelşugate mâncarea va fi în surplus, iar după eveniment gospodarii vor trece la mese răzleţe şi moderate.

Îmi place Crăciunul pe stil vechi, pentru că o aduce pe mama la noi, pentru că suntem împreună, gătim, glumim, povestim. Aştept 7 ianuarie ca să merg la ex-diriginta mea sau la cea mai bună prietenă, care sunt totodată şi nanele copiilor mei. Este timpul când mă bucur că nu mă bombardează mesaje şi telefoane de serviciu.

Totuşi, în aceste zile este o mare aventură să ieşi la magazin sau la piaţă. Până prinzi un loc în transportul public sau în taxi îţi vine să-ţi iei lumea în cap, ai parte de cozi interminabile şi oameni grăbiţi, supăraţi etc. În plus, această vacanţă naţională de 10 zile, a îngheţat mai toate serviciile sociale, mai grav – se pare că a prins în hibernare şi brutăriile, cu mare noroc reuşeşti să cumperi pâine, la Chişinău, de Revelion sau de Crăciun.

Crăciunul ar trebui să fie sărbătoarea smereniei, a bucuriei naşterii Domnului, a timpului pentru sine, pentru discuţia cu Dumnezeu, pentru cina părinţilor şi a copiilor. Crăciunul ar trebui să fie motiv să ne gândim la cei mai necăjiţi. Astăzi i-am telefonat pe oamenii la care mergem în cadrul acţiunilor de caritate şi am simţit o dată  în plus că se simt de sărbători mai singuri şi mai trişti ca niciodată. Cu ajutorul oaspeţilor acestei case virtuale am adunat câteva sute de lei şi dolari şi mai multe pachete, care începând cu Crăciunul în stil vechi vor aduce lumină în camere mici şi răcoroase. VĂ MULŢUMESC TUTUROR CARE AŢI DECIS SĂ FIŢI MOŞI CRĂCIUNI ŞI O SĂ VĂ POVESTESC PE ACEST BLOG DESPRE CASELE CARE SE VOR BUCURA DE DARURILE VOASTE!

Acum vă rog să puneţi umărul ca 1500 de pachete de la Moş Crăciun să ajungă la copii care nu au primit încă bomboane. Moş Crăciun ar vrea ca aceste cadouri să ajungă în internate, case de copii sau case de tip familial din R. Moldova. Cu cât mai departe de Chişinău, cu atât mai bine. Crăciuniţa este Oxana Iuteş de la Pro TV . Ea va aduna sugestiile noaste de instituţii în care trebuie să ajungă pachetele cu bomboane şi i le va transmite lui Moş Crăciun. Scrieţi-i cât mai curând la adresa personală: roxypeace(a)gmail.com

Oxana primeşte, azi, de la noi medalia „Solul lui Moş Crăciun” şi îi dorim ca la timpul potrivit să o vedem plimbându-se fericită, alături de Moş(ul ei) Crăciun prin parc, în preajmă cu o droaie de nepoţi sănătoşi şi înţelepţi ca ea

Imagine preluată de pe http://www.to13.net/

De vreo jumătate de an picii mei se roagă în fiecare seară. La început rugăciunile erau pentru oameni despre care eu spuneam că au nevoie să ne rugăm, de exemplu „Doamne te rog pentru L. şi C.”. Uneori ne rugam pentru oameni pe care i-am cunoscut întâmplător sau care nu ne cunosc, dar care aveau de ajutorul Lui Dumnezeu. Teia are un mod de a se ruga f. convingător, au fost situaţii când i-a făcut pe cei apropiaţi să plângă prin felul cum se ruga pentru mămici care treceau prin cumpene ale vieţii.

Apoi prichindeii au început să comunice cu Dumnezeu …la direct. Adică se bagă seara în pătuţ şi se roagă fără ca să le dau eu tonul. Prima rugăciune independentă şi preferată a Teii: „Doamne, te rooog, Doamne! Dă, Doamneee, plăcinte la copii!!!” Intonaţia Teii este demnă de suferinţa copiilor care suferă de subnutriţie… Dumnezeu iubeşte copii, aşa că de obicei a doua zi după ce se roagă Teia de plăcinte, vine nana Maria şi aduce nişte plăcinte de să-ţi lingi degetele.

Mircea când nu are chef să se roage spune: „Eu îL iau pe Domnul să doarmă cu mine. Noi dormim!”. Astea-s de obicei nopţi cu somn profund şi pace în toată casa.

Câteva săptămâni în urmă Teia a început să spună o nouă rugăciune: „Doamne, dă, te rog, la copii o pisică mică!” …şi într-o zi a venit la uşa noastră un pui negru de pisică.

Pisica trăieşte pe scară, la ultimul etaj şi vine glonţ când aude uşa noastră. Evident că acum trebuie să avem grijă să o hrănim pe Negruţa (aşa au numit copii pisica trimisă de Domnul) şi să facem curat după ea. Iar soţul meu se roagă zilnic să nu le treacă prin cap la copii să ceară de la Domnul un căţel (deocamdată pisicile şi câinii sunt marea pasiune), că picii sunt inventivi şi Dumnezeu este ghiduş.

Poză de Gheorghe Chistol.

Apreciez gospodinele care vopsesc ouă, coc pască şi fac sarmale, spiritul de sărbătoare şi mirosul de cozonac proaspăt inspiră bunăstarea, fericirea familială, pacea. Dar ştiu că de sărbători cei care trăiesc cu lipsuri sau au o tragedie sunt mai trişti decât de obicei şi, din empatie, fac cât pot să bucur o mână de oameni – pe unii că primesc, pe alţii că au puterea şi plăcerea să dăruiască. Nimic din ceia ce dau nu rup de la gura copiilor mei, timpul care îl ofer pentru alţii nu afectează familia mea şi soţul meu mă apreciază pentru ce fac. Domnul mă V-a chema cândva să dau seama de ce am făcut pe pământ şi bănuiesc că voi merge la El cu faptele şi nu cu oule. 

Apropo de ouă, familia mea are toată gama de culori politice din ţară pe oule din frigider, totuşi picii preferă să ciocnească ouşoare cu ursuleţi, vulpiţe, iepuraşi şi eroi de poveşti. Peliculele în care introducem oul fierbinte mi se par cele mai potrivite pentru pitici. Pelicula nu are contact cu conţinutul oului, dar îl susţine când cei mici îl papă cu linguriţa. De altfel, puii mei chiar şi la Paşte papă doar un ou în săptămână, fiert şi chitit cu imagini pascale înainte de masă.  

Mi se pare grav că picilor li se dau la Paşte ouă primite în dar, nu întotdeauna ştim când au fost fierte, plus că oule sunt un produs mai greu de degerat şi respectiv, trebuie oferite celor mici fără excese. Iar mesele mari de Paşte mă duc la gândul că Isus Este mai degrabă trist să vadă câtă risipă de mâncare şi sănătate fac oamenii în numele Lui. Despre pomenile oferite rudelor şi mesele întinse peste morminte prefer nici să nu comentez…