Acum impresiile de după concert, sper că Domnul Rădulescu va accepta un feed-back sincer care înseamnă nota nouă de la o spectatoare care nu este specialist în domeniu:

- Dansatoarele sunt f. frumoase, graţii brunete şi blonde, unele trestioare, altele femei cu şcoala seducţiei absolvită;

- Dansatorii, sunt admirabili la costum, cu cămaşa deschiată, dar şi fără cămaşă. Persoana care m-a însoţit la spectacol zicea că spre deosebire de băieţii de la „Codreanca” unde băieţii sunt mai feminizaţi, la „Teodor” îţi delectezi ochii cu corpuri de bărbaţi;

- Piesele lui Jakson sunt f. potrivite şi ca fundal pentru apariţiile lui Teodor Rădulescu, a fost f. frumos deşi poate ar fi o soluţie ca pălăriile să fie prinse cu un fir, cămăşile să aibă încheieturile cât trebuie de înguste şi poate o pereche de mănuşi roşii în plus pentru situaţiile imprevizibile Totuşi, mănuşile albe se observă în contrast cu multe mănuşi roşii şi trebuie să mergeţi la spectacol ca să vedeţi cum atributele vestimentare (alunecarea, lipsa, deschierea neplanificată) pot fura atenţia de la mişcări şi muzică;

- Copii-floricele şi îngeraşi sunt fantastici la „Teodor”, dar când la ora 18:00, merg la un spectacol „Teodor” mă aştept mai puţin să urmăresc un fragment din „Crăiasa zăpezilor” în interpretarea copiilor. Apropo, atunci când am cumpărat biletele de două sute cincizeci lei bucata, la casă era o tăbliţă pe care scria că la spectacolele de seară persoanele de până la şaisprezece ani nu sunt admise. Cred că aşa şi ar trebui să fie dacă nu vrem ca picii noştri să întrebe precum o fetiţă care stătea înaintea noastră: „De ce tanti ne arată poponeaţa?!” (era vorba despre fundul sexy al Elenei Voscoboinic, celebră după „Dansez pentru tine”). Da, poate am eu o fixaţie pe faptul că picii nu trebuie să dea (şi să asiste la) spectacole după ora 19:00;

- Bună găselniţă pentru prezentarea spectacolelor cu înregistrarea textului în prealabil, mai puţine emoţii pentru Teodor Rădulescu care întreba în final dacă nu a uitat să invite pe cineva dintre prietenii săi în scenă (Alexandru Manciu, Serj Cuzencoff, Anatol Durbală etc.), ceia ne-a făcut să ne întrebăm dacă …era cineva Ion Raţă de la „Catharsis”, care stătea în apropierea noastră;

- Mi-au plăcut f. mult costumele de scenă – f. frumoase, creative, adecvate tematicii;

- Agreabilă şi incitantă prezenţa Nataliei Gordienco, Olei Tira şi colegilor săi, senzaţia mea subiectivă este că un dans se asimilează şi mai bine cu piesă interpretată live;

- Scenariul a fost gândit de la bilete până la baloanele şi paietele de la finalul spectacolului, BRAVO!

- Un buchet de gânduri senine şi pentru că de fiecare dată spectacolele “Teodor” sunt imprevizibile, tumultoase, conţin creaţii noi şi glamour autentic!

Fotografia lui Teodor Rădulescu a fost preluată de la „Jurnal”.

Pentru mine cel mai sigur indiciu că vine Crăciunul este faptul că oamenii apropiaţi încearcă să ghicească ce cadou mi-aş dori de la Moş Crăciun.

Cel mai îmbucurător semn că vine Crăciunul este faptul că prietenii mă întreabă despre oamenii necăjiţi, care nici nu ştiu că Moş Crăciun poate veni şi la ei. De la un timp am început să-mi adun gândurile şi ideile pentru oamenii trişti şi singuri. Am vorbit cu Oxana şi Sorina să ne unim forţele pentru a însenina nişte frunţi şi iată că aseară au venit primele semne că e timpul să deschidem inimile.

După ora nouă, seara, când responsabilităţile de ONGist  se bat cap în cap cu conştiinţa de mamă, care ar trebui să fie acasă lângă prichindei, sună telefonul. Este Ruslan, are 26 ani şi toată viaţa lui şi-a petrecut-o prin internate neuropsihologice, acum este la Dubăsari. Ruslan spune că îmi este foarte recunoscător pentru pacheţelul transmis şi că se gândeşte la familia mea în fiecare dimineaţă când îşi ia vitaminele. Îmi dau seama că acest „mulţumesc” şi această bucurie din vocea băiatului este cel mai mare dar pe care l-am primit în ultimele săptămâni. Am adus atâta bucurie unui om cu un gest care a costat mai puţin de 100 de lei. Cred că mulţi care intră pe aici ar putea să bucure printr-un gest de caritate o persoană cu un regim alimentar sărac în vitamine şi minerale, dintr-o instituţie rezidenţială. Dacă stăm şi ne gândim, oricând găsim un Moş Crăciun pentru a transmite o donaţie în bani sau o cutie cu vitamine, dar cel mai bine ar fi să devenim chiar noi Moşnegi pentru o oră.

Să revenim la …aseară. La 22:00 am urcat într-un troleibuz aproape gol fără să mai văd ce număr are, abia după ce am încălzit scaunul m-am întrebat oare unde o să cobor, pe bulevardul Ştefan cel Mare sau pe strada Izmail? Nu am avut timp pentru răspuns, deoarece am început să văd oamenii din troleibuz. Nimic nu-i întâmplător, nici chiar atunci când întârziem să ne punem copii în pătuc, pentru că în troleibuz am întâlnit-o pe Maria, o traducătoare care a mai participat la activităţile noastre de caritate şi era încântată să mă întâlnească, pentru că vrea şi în acest an să fie Moş Crăciun. M-am gândit imediat că trebuie să o duc la Veronica. Veronica este o femeie din Chişinău, cu doi copii, cu multiple răni puroiate pe picioarele umflate şi care nu are un ochi. Dacă mai mulţi Moşi Crăciuni am pune mână de la mână şi suflet lângă suflet, am putea să-i facem investigaţii medicale Veronicăi. Tot ce ştie biata femeie de la medic este că are diabet zaharat, ar trebui să-i amputeze piciorul şi că trebuie să plătească pentru asta.

Diabet zaharat…  mai multe zile în urmă am vorbit cu o altă Veronică, de la Asociaţia „Dia” şi am înţeles atunci câtă durere se ascunde după acest diagnostic. Veronica Volcov mi-a trimis şi istoriile mai multor tineri cu diabet zaharat, din păcate putem să-i ajutăm doar pe doi dintre ei. Contactaţi-o pe Veronica la tel. (022) 72  3976 sau la adresa: dia_moldova@yahoo.com şi vă poate da detalii cum puteţi să ajutaţi familii copii cărora au murit de diabet zaharat. Tot Veronica de la „Dia” vă poate îndruma către:

Eugen, 32 ani, Tighina.

De 25 ani are diabet. Deşi ii era interzisă munca fizică, a încercat să adauge la venitul modest al familiei: el şi mama lui.  De 9 ani este orb. A studiat frigotehnica la Bucureşti, cu toate astea venitul lunar al  familiei îl constituie 500 lei (pensia lui). Aşteaptă în rând la dializă. Vrea să trăiască… O pompă de insulină şi teste pentru autocontrolul glicemiei l-ar ajuta să-şi ducă zilele mai uşor, dar nu are bani pentru ele.

Ana, 23 ani, Chişinău.

Visează să cânte, să studieze psihologia. Este veselă, optimistă, deşi …nu are nici un motiv să fie aşa. Are diabet de 10 ani. Tratamentul inadecvat cu laser (în Moldova)  i-a grăbit  orbirea. Nici rinichii nu sunt sănătoşi. Pentru a nu ajunge în curând la dializă (iar aparate sunt insuficiente), are nevoie de o pompă de insulină sau minimum insulină în cartuş şi teste pentru autocontrolul glicemiei. Ea nu şi le poate cumpăra, noi putem să o ajutăm?

Moşi Crăciuni putem fi oricând pentru cineva drag. Creştini buni suntem atunci când ajutăm oameni necunoscuţi, doar pentru că „ajută-ţi aproapele” a ajuns la inima noastră. Hai să fim creştini buni şi Moşi Crăciuni

 P.S.: Sunt un Moş Crăciun cu o sumedenie de responsabilităţi, care şi-a făcut şi o analiză pentru diabet zaharat. A fost una din vizitele plăcute la farmacie, tare drăguţe fetele de la „Hippocrates”!

 P.S.2: Dumnezeu să aibă grijă de Moşnegi şi să-i păzească pe toţi copii Lui!

În aprilie 2008, în cadrul Săptămânii Naţionale a Voluntariatului, am decis să ducem politicienii în case unde tristeţe şi sărăcia sunt la ele acasă.

Am avut câteva obiective:

- să promovăm voluntariatul, prin exemple de caritate şi spirit civic, prin intermediul unor personaje cunoscute în ţară (care s-au implicat şi pentru că urma să vina mass media); tot aici …mass media a promovat activităţile gândite / organizate de noi pentru că erau prezenţi oameni politici cu nume mari;

- să ajutăm oameni / familii care se află în situaţii dificile;

- să punem pe gânduri cât mai mulţi oameni din ţara aceasta şi să le arătăm că oferind uneori o oră din timpul personal sau o bucată de pâine unor oameni trişti pot realiza acţiuni cu rezultat imediat, dar şi de lungă durată pentru împăcarea cu sine şi pentru pacea din comunitate.

Am reuşit să arătăm că se poate, o săptămână întreagă mass media din ţară a folosit constant în ştiri cuvintele voluntariat / voluntar(i) şi a promovat acţiuni de caritate şi voluntariat. Oamenii politici au văzut cum trăieşte lumea de după geamurile fumurii ale maşinilor de serviciu. Vă amintiţi ce furori a stârnit cazul lui Boris Buiucliu, care a fost unul din primii crainici şi a lucrat 40 de ani la Radio Moldova? Domnul Buiciliu este orb şi are peste 90 de ani, trăieşte în sărăcie şi mizerie împreună cu nepotul lui care este anorexic şi depresiv. Peste mai bine de jumătate de an o revistă glamuroasă de la noi scria „Bătrânul locuieşte singur şi nu-şi poate număra nici cel puţin pensia, pentru a verifica banii. Este condamnat să stea în casă, pentru că nu are un însoţitor ce l-ar putea ajuta. Imaginile bătrânului, au zguduit recent o Moldovă întreagă. Vizitat de un oficial moldovean, Boris Buiucli a apărut în faţa camerelor de luat vederi mai degrabă ca o fantomă…” De fapt, precum ne-am dorit, mass-media a relatat şi oameni au căzut pe gânduri, numai că apoi şi-au văzut de bucuriile / problemele / afacerile lor.

ONG din Coaliţia pentru promovarea legii şi activităţilor de voluntariat, cei despre nu s-a pomenit nici un cuvânt în reviste cu VIP-uri şi ştiri despre politicieni caritabil, au grijă ca şi până la SNV 2008 de eroii lor cu poveştile lor de viaţă care sunt un subiect bun de ştiri, pot vinde reviste scumpe şi stoarce o lacrimă, dar nu sunt un imbold suficient ca oamenii să investească din surplusul lor într-o activitate / organizaţie de caritate. Voluntarii de la TDV au măturat, spălat, curăţat prin casă la domnul Buicliu, din bani personali echipa face periodic pachete cu produse şi se luptă cu gândacii din casa bătrânului. Este adevărat că “oficialul” despre care relata media şi-a ţinut promisiunea şi garsoniera lui Boris Buicliu şi a nepotului său a fost renovată. Ei bine, numai noi ştim de câte ori după asta ne-a sunat bătrânul l-a birou să se plângă că cei cu reparaţia “i-au schimbat locul lucrurilor” şi alte minuni. Pachete mai primeşte moşul şi de la Uniunea Teatrală, cu ieşitul în oraş este mai dificil că avem puţini voluntari care să fie încântaţi să se mişte încet şi cu multe comentarii când este vorba de plimbat cu bătrânul “nostru”. Iar un aparat de radio aşa a şi rămas un vis pentru domnul Buicliu. Poate citeşte cineva din mass media rândurile astea şi face un gest …în afara camerelor de luat vederi şi aparatelor de fotografiat, un gest de Paştele Blajinilor şi atât.

Aceasta este o poveste unui om din lista noastră pentru care încercăm să facem cât ne ţine timpul şi posibilitatea de a face donaţii, dacă doriţi vă puteţi alătura. În continuare, f. succint şi despre alte persoane pentru care am pregătit pachete de Paşte:

Alina şi Nicu M. Domnul este invalid, îngrijeşte de fiica sa de 10 ani. Mama fetei este în Ukraina, bolnavă mintal. De fată îngrijeşte doar tatăl, o întreţine din pensia de invalid. Anterior a lucrat la televiziunea Moldovei (asistent de regizor).

Eugenia Boris A. Fostă actriţă la teatrul „Mihai Eminescu”, locuieşte singură, are vârsta peste 80 ani şi este foarte bolnavă.

Lidia P. Are vârsta peste 75 ani, bolnavă de Parkinson.

Maria V. Fostă profesoară, locuieşte singură, are vârsta de peste 70 ani, Familia, inclusiv nepoţica au decedat într-un accident de maşină.

Nelia S. Este oarba 100%, în casă este un mare haos, locuieşte cu un fiu care a fost închis de nenumărate ori pentru acte de huliganism şi care este alcoolic.

Gheorghe I. Nevăzător, îngrijeşte de fii săi. Daniel şi Gabriel, 2 băieţi  gemeni, 13 ani; Rathica, 9 ani stă cu mama ei.

Valentina P.,  Mihail P. Soţ şi soţie. Ambii sunt invalizi de gradul 2. Soţia stă 95% din timp la pat. Soţul are amputat un braţ puţin mai jos de nivelul cotului. Locuiesc singuri. Domnul a fost profesor, doamna – informatician.

Vera Achimovna L. Locuieşte singură, are vârsta de aproape 80 ani, se deplasează în cârje.

Ecaterina şi Denis F. Au rămas orfani la 6 / 13 ani. Fata are grad de disabilitate, cât a lucrat la Moscova, fratele ei a inceput să se drogheze. Acum băiatul a fost reabilitat de un ONG, ambii lucrează şi fac mult voluntariat.

Suma donaţiilor oferite de TDV & Tineri şi Liberi: 422 lei + 709 lei 81 bani.

Conţinutul pachetelor oferite de Paşte 2009:

1.    Un kilogram de zahăr

2.    Un kilogram de orez

3.    O sticlă de ulei de floarea-soarelui

4.    O franzelă feliată

5.    Un cozonac de Paşti

6.    6 ouă proaspete de găină

7.     O banană, lămîie

8.    Un pachet de prăjituri

9.    Un suc de fructe

10.  Un pachet de ceai de fructe

11.  Hârtie igienică

12.  Gel de spălat vesela

13.  Produse de dizenfecţie pentru unele dintre cazuri

14.  Rechizite şcolare pentru familiile cu copii (caiete, pixuri, mape, creioane simple, CD-uri).

Acum despre oamenii la care vom merge şi nr. 1 pe lista noastră. Cu sufletul-tângă am decis să facem un pachet pentru familia lui Valeriu Boboc, dacă încă nu stiţi cine este a fost acest tânar, vedeţi aici.

Am vorbit astăzi cu Ala şi Victor Boboc, părinţii lui Valeriu. În discuţie Dumnealor sunt foarte distinşi şi de o bunavoinţă remarcabilă, luând în consideraţie situaţia limită în care şi-au pierdut fiul de 23 ani. Doamna Boboc mi-a zis că de mâine Natalia Boboc, soţia răposatului Valeriu va avea un cont bancar pe care vom putea face donaţii bănesti. Parinţii lui Valeriu vor fi foarte recunoscători tuturor care doresc sa transmită lucruri pentru Dragoş care a rămas orfan la nici doi ani sau pentru Natalia, soţia lui Valeriu. Am convenit cu Doamna Ala Boboc că cineva din echipa noastră va transmite vineri, dupa masă, un pachet pentru soţia şi fiul baiatului decedat în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009. Ne puteţi contacta la director@tineriliberi.md / tdv_secretariat@yahoo.com daca doriţi sa vă exprimaţi susţinerea şi compasiunea pentru familia Boboc din Bubueci împreună cu noi.

P. S. la 14.04.09: Am primit de la Marcel Boboc, fratele lui Valeriu Boboc, conturile bancare pe care pot fi transferaţi bani familiei tânărului care a decedat ca urmare a violenţelor din 7 aprilie:

ÎN MDL
codul băncii: VICBMD2X883
cod bancar: 223301110466
benificiar: Marcel Boboc

ÎN EURO
Inermediary Bank: Commerzbank AG, Frankfurt am Main
SWIFT Code: COBADEFF
Beneficiary Bank: BC Victoriabank S.A, Chisinau, Moldova
SWIFT Code: VICBMD2X
Benefeciary:  Acc 223311110467, Marcel Boboc, Moldova