Picii au primit în dar “de la mama lui nanu Sergiu” o carte mare şi colorată despre Mowgli. În această dimineaţă pe când le citeam a nu ştiu câta oară “Cartea junglei” mi-am dat seama că este o poveste minunată despre adopţie, copilărie, prietenie. În felul aceasta picii meu au aflat că, uneori, copiii nu sunt crescuţi de mama care i-a născut, că nu pot fi nici cu tatăl lor, şi atunci alte fiinţe îi adoptă pe copilaşi, le poartă de grijă şi îi iubesc. Mircea spune despre Mowgli că “este copilul de suflet al lui Akela şi al familiei de lupi”. Eu mă apuc să caut şi alte cărţi despre adopţii, potrivite înţelegerii copiilor şi cu desene frumoase, sunt binevenite idei

 P.S.: Irina, Lucia, Aliona – MERCI pentru că mi-aţi susţinut încrederea în forţele mele de …lupoaică cu pui

Imagine preluată de pe  Arthursclipart.

Grupul nostru de pe facebook („Orice formă de viaţă are dreptul la respect!”) îşi propune în general activităţi de voluntariat:

- acţiuni de sensibilizare  a opiniei publice privind drepturile animalelor;

- luarea sub ocrotire a animalelor fără stăpân şi transmiterea lor „în adopţie”;

- instruirea voluntarilor care ar dori să activeze în sprijinirea grupului;

- instruirea voluntarilor care ar dori să activeze în ONG de profil (de ex. “Alga”);

- contactarea organizaţiilor internaţionale, care ar sprijini iniţiativele menite să schimbe situaţia din R. Moldova în contextul “Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor”;

- planificarea şi implementarea acţiunilor de advocacy / lobby privind drepturile animalelor;

- alte acţiuni menite să ducă la implementarea ,,Declaraţiei Universale a Drepturilor Animalelor” în Republica Moldova.

Ne-am dori ca discuţiile  în Grupul „Orice formă de viaţă are dreptul la respect!” să fie bazate pe situaţii concrete, care ar fi urmate de nişte soluţii concrete.

Vom lua în consideraţie toate comentariile şi propunerile constructive şi expuse civilizat. Vor fi şterse fără preîntâmpinare comentariile care vor face excepţie de la reguli elementare într-o discuţie de oameni cu şapte ani de acasă. Membrilor care vor face atac la persoane, vor promova idei discriminatorii sau vor da dovadă de limbaj obscen li se …va retrage calitatea de membru în grup, vom încerca să preîntâmpinăm situaţia aceasta evident.

Ne asumăm ca de fiecare dată când va fi nevoie să organizăm întâlniri Offline cu membrii grupului. Ne vom întâlni pentru a genera şi a implementa idei şi activităţi de protecţie a drepturilor şi responsabilităţilor noastre, dar  şi a drepturilor tuturor formelor de viaţă (animale, păsări, plante etc.).

Planificăm să construim un blog,  pentru a crea o platformă de informare şi pentru a promova activităţi de voluntariat în contextul grupului nostru.

Vom aprecia orice contribuţie la implementarea „Declaraţiei Universale a Drepturilor Animalelor” în R. Moldova. Dacă doriţi să ne comunicaţi personal ideile voastre de implicare concretă, scrieţi mesaje administratorilor Grupului „Orice formă de viaţă are dreptul la respect!”.

Căutaţi pe facebook Grupul “Orice formă de viaţă are dreptul la respect!” şi veniţi cu noi Antoniţa Fonari, Tatiana Roşca şi Denis Cenuşă!

Foto realizată de mine la ţară, în România, când Teia avea trei luni şi îi făceam cunoştinţă cu …alte forme de viaţă Dacă doriţi poza informaţi autorul despre intenţie.

Preambul:
- Considerând ca Viaţa este unică, toate fiinţele având origine comună, diferenţiindu-se în decursul evoluţiei speciilor,
- Considerând ca orice fiinţă vie are drepturi naturale, orice animal dotat cu sistem nervos are drepturile sale specifice,
- Considerând că dispreţuirea sau simplă nerecunoaştere a acestor drepturi naturale provoacă grave prejudicii Naturii şi conduc omul la crime împotriva animalelor,
- Considerând că o coexistenţă a speciilor în lume implică recunoaşterea de către specia umană a dreptului la existenţă a celorlalte specii,
- Considerând ca respectul omului faţă de animale este inseparabil de respectul reciproc al oamenilor,

Se proclamă următoarele:

Articolul 1
Toate animalele au în mod egal dreptul la existenţă în cadrul echilibrului ecologic.
Aceasta egalitate nu exclude diversitatea speciilor şi a indivizilor.

Articolul 2
Orice formă de viaţă animală are dreptul la respect.

Articolul 3
1. Nici un animal nu trebuie supus unor tratamente brutale sau unor acte de cruzime.
2. Dacă este necesară sacrificarea unui animal ea trebuie să fie instantanee şi nedureroasă.
3. Animalul mort trebuie tratat cu decenţă.

Articolul 4
1. Animalul sălbatic are dreptul de a trăi şi de a se reproduce liber în mediul său natural.
2. Privarea prelungită de libertate, vânătoarea şi pescuitul sportiv, precum şi orice folosire a animalului sălbatic în alte scopuri decât cele vitale sunt contrare acestui drept fundamental.

Articolul 5
1. Orice animal dependent de om are dreptul la îngrijire.
2. În nici un caz el nu trebuie abandonat sau sacrificat în mod nejustificat.
3. Toate formele de creştere şi utilizare a animalului trebuie sa respecte fiziologia şi comportamentul proprii speciei respective.
4. Expoziţiile, spectacolele, filmele care folosesc animale trebuie să le respecte demnitatea şi să nu comporte violenţă.

Articolul 6
1. Experimentele pe animale care implică suferinţa fizică sau psihică violează drepturile animalelor.
2. Metodele alternative trebuie dezvoltate şi implementate sistematic.

Articolul 7
Sacrificarea oricărui animal, care nu este absolut necesară, precum şi orice decizie care duce la un asemenea act constituie o CRIMĂ.

Articolul 8
1. Orice act care pune în pericol supravieţuirea unei specii sălbatice precum şi orice decizie care duce la un asemenea act constituie o crimă împotriva speciei.
2. Masacrarea animalelor sălbatice, poluarea şi distrugerea biotipurilor sunt considerate crime.

Articolul 9
1. Statutul legal specific al animalelor, precum şi drepturile lor trebuie să fie recunoscute prin lege.
2. Protecţia şi salvarea animalelor trebuie reprezentate la nivelul organizaţiilor guvernamentale.

Articolul 10
Educaţia şi instruirea publică încă din copilărie trebuie să conducă omul la observarea, înţelegerea şi respectarea animalelor.

Foto de Viorel Ursu.

Sunt solidară şi cu „Monitorul Civic” care „propune tuturor persoanelor să schimbe poza din profilul personal de pe Facebook cu poza unui câine maidanez, astfel exprimându-şi protestul faţă de decizia autorităţilor de a-i eutanasia.” Mai ales că din mass media ŞI CU OCHII MEI am văzut că „a eutanasia” în Chişinău înseamnă a schilodi animalele şi a le lăsa să moară sub ochii copiilor noştri…

Apropo, în profilul meu de pe Facebook acum este o imagine cu Puşa, câinele adoptat câţiva ani în urmă de echipa noastră şi şcoala unde avem sediu. În copilărie am avut mereu animale, iar cei mai buni tovarăşi de joacă mi-au fost căţeii. Îmi place că „am un câine la birou”, dar îmi lipseşte f. mult un câine numai al nostru. Copii mei, Teia şi Mircea, iubesc enorm „cuţii”, iar noi nu putem închiria o casă la sol ca să avem curte pentru animale.

Psihologii recomandă ca cei mici să aibă în preajmă animale, comunicarea cu un căţel, o pisică sau cu un alt animal îi învaţă pe copii noştri ce înseamnă responsabilitate, prietenie, reproducere, naştere, moarte. Studiile au demonstrat că acei copii care cresc având un animal suferă mai puţin din cauza bolilor respiratorii iar delfinii, caii, căţeii sunt folosişi cu mare succes în terapiile aplicate copiilor cu afecţiuni fizice, psihice sau retard de dezvoltare. Apropierea de un animal are efecte pozitive asupra psihicului unui copil şi grăbeşte vindecarea sau măcar creează o stare de spirit pozitivă.

În curtea blocului nostru sunt doi câini foarte prietenoşi cu locatarii şi care dau o senzaţie de viaţă zonei. Nu-mi imaginez că într-o dimineaţă, când copii o să iasă la joacă, să-i găsim pe câini în agonie lângă scară. În august 2009 am venit cu copii la birou, ca cei mici să dea papă la căţeluşi şi i-am găsit în convulsii, au fost otrăviţi. Am încercat să-i tratăm, dar au murit în chinuri …timp de două zile. Apoi am văzut în mass media şi mi-au povestit cunoscuţii că în întreg oraşul au existat astfel de cazuri.

Ştiu că o să-mi aprind paie în cap, dar pot accepta ca o parte din câini să fie eutanasiaţi (cei agresivi, bolnavi). Dar eutanasia în oraşul nostru i-a o formă diabolică, în continuare vedeţi poze de animale „eutanasiate” cu bâte şi obiecte ascuţite de către “Autosalubritate”. Pozele sunt preluate dintr-un articol cu fiori al Nadejdei Nicorici, Curaj.net …vă previn – fotografiile sunt dure:

Foto din partea de sus a paginii preluată din profilul Facebook al Gloriei Jigău.

De pe Facebook citire şi trimitere la

Introducere. Departe de mine gândul să învăţ pe cineva despre viaţă şi politici publice, dar pot, comunicând cu alţi oameni, să învăţ sau să descopăr anumite lucruri . Pentru început vreau să povestesc acelor oameni o istorioară. Atunci când s-a discutat componenţa Consiliului de Participare (CNP) precedent, am insistat că în Reţeaua Socială sunt 404 ONG membre şi, deci, merităm 3 locuri în CNP. În clipa următoare „am făcut cunoştinţă” cu Marian Lupu, care a ripostat că nu contează numărul de persoane, ci abilităţile şi profesionalismul lor. Tare m-am mai supărat pe domnul Lupu, Ministrul Economiei de atunci.

În anii care au urmat, eroii incidentului au învăţat să comunice diplomat unul cu altul, iar CNP în acea formulă a fost un format de discuţii despre SCRES. CNP regizat de Guvernul Comunist nu ar fi avut mai multe rezultate dacă mai era membru un reprezentant în plus de la Reţeaua Socială.

Variaţiuni la temă. CNP nu este ring de luptă între organizaţii şi categorii de vârstă / greutate. Nu ştiu cine a făcut selecţia pentru CNP, dar am sesizat că din lista de candidaturi au fost selectate persoane care să reprezinte un areal vast de expertiză şi organizaţii / reţele. În lista persoanelor selectate revăd nume de oameni cu fapte în spate la capitolele: media, democraţie, anti-corupţie, drepturile omului (inclusiv copii, tineri, femei, persoane în etate), ecologie, sănătate, politici sociale, voluntariat şi consolidarea sectorului ONG, economie, afaceri, agricultură, organizaţii la nivel rural. Văd nume de referinţă în advocacy, lobby, expertiză pe diverse segmente.

Dreptul la replică. Când aveam 24 de ani eram surprinsă că la o distanţă uriaşă de 10 ani (de la vârsta mea) oamenii se cred încă tineri Glumesc, dar dacă eu la 34 de ani mă simt prost când experienţa mea în domeniul tineret e depăşită, păi cum se simt acei membri din CNP, care intră în categoria 15 – 29 ani şi lucrează în domeniul tineret, şi pe care Eugeniu Luchianiuc şi Nicolae Apostu nu-i mai văd tineri: Cezar Gavriliuc, CIDDC; Doina Costin, CIJ; Dinu Amaşu, AIS.

Mă bucur că Eugen şi Nicolae îl susţin pe Alexandru Coica de la CNTM (este reţeaua de ONG pentru care am o slăbiciune aparte, şi nu doar pentru că am fost printre fondatori). Mă întristez că susţinerea unui om se face călcând peste demnitatea beneficiarilor Centrului de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova şi alţi tineri de ispravă. Cred că există modalităţi de susţinere mai puţin discriminatorii şi cu posibilitatea de a se vedea pe net realizările tuturor. Personal îi cunosc pe absolut toţi membrii actualului CNP şi organizaţiile de unde vin şi mi se par toţi oameni destoinici, capabili să reprezinte interesele tuturor grupurilor sociale (şi de vârstă). Ca să poţi să lucrezi cu Guvernul trebuie să ştii că există guvern, că există Internet, să faci conexiunea dintre ele şi să cauţi pagina Guvernului R. Moldova. Apoi să demonstrezi că ştii să reprezinţi un grup de oameni în comunicarea cu APC. Nu-mi imaginez cum ar arăta componenţa versus competenţa CNP dacă am încerca să delegăm acolo oameni strict după criteriul de vârstă, naţionalitate, orientare sexuală, grad de disabilitate sau lună de sarcină, dacă am lua procentual câţi au HIV în raport cu statistica pe ţară…

Rugăminte. Posibil că sunt subiectivă şi de aia nu înţeleg supărarea oamenilor. Vă rog să vedeţi lista candidaţilor pentru CNP şi să faceţi propria selecţie. Daţi voi nume care credeţi că trebuiau să facă parte din CNP, o mică explicaţie cu privire la criteriile voastre de selecţie va fi binevenită.

Propunere. Odată ce www.privesc.eu şi www.public.tv vor transmite tot ce se va întâmpla la prima şedinţă CNP puteţi nota doleanţele voastre, voi fi deschisă să le aflu şi să le transmit după caz membrilor CNP. Iar dacă ideile voastre ţin de politici de tineret, atunci e perfect – în CNP sunt 4 persoane, LEGAL tinere (e bine spus, Eugen? ), sunt sigură că cei 4 vor fi deschişi la comunicarea cu tinerii.

Aici sfârşesc să-mi exercit dreptul la libera exprimare …pentru azi.

Poza are suficiente www

Mereu înţelept, Dumnealui zicea: „La noi citatul „Nu sunt de acord cu tine, dar sunt gata să-mi dau viaţa pentru dreptul tău de a spune ce gândeşti” funcţionează exact invers – „Nu sunt de acord cu tine şi sunt gata să-mi dau viaţa ca să nu ai dreptul să spui ce gândeşti”.

Imagine cu Voltaire de pe Wikimedia

De Crăciun mi-am dăruit o ie (bluză naţională pe care o visez din copilărie). De Anul Nou mi-am dăruit două bilete la spectacolul Ansamblului Academic de Stat de dansuri populare “Joc”. Ultima oară am fost la un spectacol în Palatul Naţional câţiva ani în urmă şi nu înţeleg de ce merg aşa rar la concerte. Când eram acasă, la Drochia, eram sigură că dacă o să mă stabilesc la Chişinău o să am o agendă culturală plină. De câţiva ani stau în centrul Chişinăului, urmăresc toate afişele şi am agenda încărcată …cu şedinţe, evenimente, activităţi cu picii şi soţul. Pentru anul acesta mi-am propus ca în fiecare lună să citesc o carte sau să merg la un spectacol.

La fine de ianuarie am zis să iau o gură de …primăvară, aşa că mi-am pus noua mea ie şi am mers să mă vrăjească Ansamblul „Joc”, cel care a încântat spectatori în peste 70 de ţări ale lumii. În seara aceasta Ansamblul „Joc” a făcut cât un curs profesionist de terapie în grup, într-un grup de 1900 persoane (cât încap în incinta Palatului Naţional). A fost o feerie de culori, sentimente transpuse în mişcări, armonie şi senzualitate, feminitate şi virilitate. Cred că membrii Ansamblului sunt ambasadori prefecţi ai tradiţiilor şi nediscriminării, pentru că insuflă prin dansurile lor admiraţie sinceră pentru folclorul moldovenesc, rusesc, ucrainean, ţigănesc, bulgar. Pornind de la câte ţări au cutreierat dansatorii „Joc”-ului, mă gândesc cât de des sunt plecaţi în misiunea lor ambasadori culturali. Respectiv, în Chişinău  putem admira Ansamblul „Joc” doar de două – trei ori în an, dacă găsim bilete.

Eu personal voi fi atentă când se vor vinde bilete pentru Festivalul „Mărţişor”, poate reuşesc să-i fac mamei un cadou. Mama mea le cântă nepoţilor cântece populare şi îi învaţă, de fiecare dată când poate, să danseze. La 74 de ani, cât are mama, îţi vine mai rar a dansa, de asta m-a uluit vitalitatea lui Vladimir  Curbet, conducătorul artistic al „Joc”-ului. Domnul Curbet, vine dintr-o familie de lăutari din Susleni, Orhei şi din 1958 este conducător artistic şi prim-maestru de balet al Ansamblului „Joc”. Despre vârstă am aflat astăzi la finele concertului, când s-a anunţat şi faptul că în acest an „Joc” pregăteşte un concert de aniversare a 65 de ani ai ansamblului.

Mi-ar fi imposibil să cumpăr 80 – 90 de buchete pentru a mulţumi celor din Ansamblul „Joc” pentru prestaţia lor artistică, pot numai să mă închin senin şi să le doresc ninsori cu flori de cireş. Apropo, Domnul Curbet aruncă florile primite doamnelor din sală, deci dacă vă ninge cu petale la primăvară înseamnă că Ansamblul „Joc” a primit florile de la mine

Foto de Gheorghe Chistol.

Vă recomand să intraţi la Green Hills Market şi să cumpăraţi un pacheţel cu Sulă, vedeţi în poze care-i asortimentul pe bd Cantemir, 6. Eu am luat la începutul lunii, dar bănuiesc că mai găsiţi şi acum Sulă în magazine mari Puteţi servi colegii de birou, sau puteţi pune pacheţelul în sacoşa cu merinde a partenerului / partenerei. Dar mai ales vor fi încântaţi adolescenţii …să desfacă discret câte o bombonică Sulă la ora preferată.

Luând în consideraţie că marca respectivă produce pentru R. Moldova (în Sankt-Peterburg, str. Repishcev, 18), simt că în Departamentul Marketing Sula lucrează cineva care o să ia premiu pentru vânzări în ţara noastră. Am vinde şi noi produse cu denumiri sexoase, dar nu poţi înregistra la Chişinău marca de comerţ Ţâţe. În schimb poţi să înregistrezi Ţâţe la Moscova şi să le vinzi la Chişinău, sub formă de acadele, cu vitamina C şi fără zahăr

Ca să parafrazez un vecin de blogosferă din partea noastră de sat: „Marketingul nu ţi-e chele de Sulă de cal sportiv!”

Foto de autor

Eu am pornit de la ideea că nunta nu este doar a mirelui şi miresei, ci şi a domnişoarelor şi cavalerilor de onoare. Astfel, la nunta mea şi a lui Nicolae, planul strategic a fost treaba miresei şi a domnişoarelor de onoare:

- plan detaliat, pus în aplicare zilnică cu câteva luni înainte de eveniment;

- stilul nunţii, noi am ales să fie o nuntă romantică;

- stilul mirelui şi a miresei, al domnişoarelor şi cavalerilor de onoare;

- selectarea localului;

- invitaţiile şi compoziţiile florale;

- buchetele mirilor, ale domnişoarelor şi cavalerilor de onoare;

- buchetele domnişoarelor şi cavalerilor;

- programul pentru copii;

- jartiera şi alte picanterii;

- colacii cu flori;

- cadourile pentru nuntaşi;

- scenariul evenimentului;

- lista melodiilor pentru moderatorul evenimentului;

- muzică live şi alte distracţii în timpul nunţii;

- meniul de bază, masa de desert şi masa copiilor;

- fotografii şi filmări;

- şueta de gagele;

- etc.

Muniţiile au fost pe seama mirelui şi a cavalerilor de onoare:

- fructele şi prăjiturile pentru partea cu “lumea se adună şi aşteaptă până vin toţi”;

- şampania şi alte lichide;

- dusul florilor la birou, după nuntă;

- etc.

Deci, doi (mire şi mireasă) plus opt nouă (domnişoare şi cavaleri de onoare) au reuşit să organizeze o nuntă de pomină, despre care o să povestim pe aici ;)

Acum să vedem ce fac eu (femeia cu blog senin) împreună cu voi (potenţiali sau foştii miri şi mirese)?..

Ce ar fi să facem o serie de articole despre NUNŢI SENINE, adică să depănăm amintiri, să lansăm idei, să scriem comentarii şi adunăm poze pentru texte (le aştept pe antonita_fonari@yahoo.it)?

Toţi voluntarii sunt aşteptaţi la o adresă senină

Foto de Dumitru Doru

[…]

Implicarea în comunitate înseamnă să oferi o parte din tine şi din timpul tău pentru o cauză de pe urma căreia nu tragi nici un folos material. Este buna dintre activităţile cele mai eficiente pentru a alina sentimentul de vid care însoţeşte atât de des stările depresive. Şi nu e nevoie nici să-ţi rişti viaţa, nici să te înrolezi în Rezistenţă.

A însufleţi puţin viaţa bătrânilor din cămine, a lucra într-un adăpost pentru animale, a colabora cu şcoala din cartier, a participa la un consiliu municipal sau la un sindicat de întreprindere sunt activităţi care pot înlătura sentimentul de izolare, şi deci de anxietate şi depresie. Primul care a demonstrat acest fapt a fost francezul Emile Dürkheim, întemeietorul sociologiei moderne. În cartea sa intitulată Sinuciderea, scrisă cu mai bine de 100 de ani în urmă, el arăta că cei mai mulţi sinucigaşi provin din rândurile celor care nu sunt bine „integraţi” în comunitatea lor. De atunci, sociologii americani au stabilit nu numai că oamenii care participă la activităţile comunitare sunt mai fericiţi, dar şi că sunt mai sănătoşi şi trăiesc mai mult decât ceilalţi. Un studiu publicat în American Journal of Cardiology subliniază faptul că, în condiţii egale de sănătate, mortalitatea persoanelor bătrâne şi sărace care participă la activităţi benevole în favoarea altora este cu 60% inferioară celei a persoanelor care nu fac acest lucru. O analiză a efectelor voluntariatului asupra sănătăţii publicată în Science – cea mai cunoscută revistă ştiinţifică din lume – conchide că aceasta este o garanţie a longevităţii mai sigură decât menţinerea unei tensiuni arteriale scăzute, reducerea colesterolului sau renunţarea la fumat. Plăcerea de a avea legături cu alte persoane, sentimentul de a fi implicat într-un grup social sunt remedii remarcabile pentru creierul emoţional şi, deci, pentru întregul corp.

Psihiatrul austriac Victor Frankl a supravieţuit lagărelor de concentrare naziste. În cartea Man’s Search for Meaning, bazată pe experienţa sa, explică cum au reuşit prizonierii să reziste în ciuda condiţiilor atroce. Chiar dacă observaţiile sale nu au valoarea unor fapte ştiinţifice, concluziile sunt aceleaşi cu cele ale cercetătorilor. Supravieţuirea într-o lume indiferentă şi rece ne obligă să găsim un sens existenţei noastre, să ne legăm de ceva. Sfatul său este ca în situaţiile disperate să nu cerem vieţii ceea ce nu poate face pentru noi, ci să ne întrebăm mereu ce putem face noi pentru ea. Poate fi vorba doar de a-ţi îndeplini sarcinile cu mai multă generozitate, cu gândul la contribuţia adusă celorlalţi, sau de a-ţi consacra puţin timp unei cauze, unui grup, unei persoane sau unui animal care ne este drag. Maica Tereza, fără îndoială campioana de necontestat a compasiunii în afecţiune a secolului al XX-lea, spunea: „Nu căutaţi acţiuni spectaculoase. Important este să vă dăruiţi. Ceea ce contează este gradul de compasiune investit în faptele voastre.” Nici nu trebuie să te simţi perfect împăcat cu tine însuţi pentru a te dărui. Psihologul umanist Abraham Maslow este fondatorul mişcării de „dezvoltare personală”. La sfârşitul studiului său despre oamenii sănătoşi şi echilibraţi din punct de vedere psihic, conchidea că stadiul ultim al dezvoltării personale este cel în care fiinţa umană „actualizată” se întoarce către ceilalţi. El vorbea chiar despre a deveni un „slujbaş”, insistând totodată asupra importanţei împlinirii de sine. „Cea mai bună cale pentru a ajunge un bun slujbaş al celorlalţi este să devii o persoană mai bună. Dar, pentru a deveni o persoană mai bună, trebuie să-i ajuţi pe ceilalţi. Este deci posibil şi chiar obligatoriu să le faci pe amândouă deodată.”

Un secol după Dürkheim, treizeci de ani după Frankl şi Maslow, studiile fiziologice moderne vin să confirme intuiţiile şi observaţiile lor. Când se măsoară coerenţa cardiacă cu ajutorul computerului, se constată că drumul cel mai simplu şi mai rapid către coerenţă este experimentarea sentimentelor de gratitudine şi de tandreţe faţă de cineva. Când ne simţim în legătură cu cei din jur, fiziologia noastră intră în mod spontan în coerenţă. În acelaşi timp, când ne ajutăm fiziologia să intre în coerenţă, deschidem poarta unor noi modalităţi de a percepe lumea înconjurătoare. Acest cerc virtuos descris de Maslow este calea către împlinirea de sine.”

Foto preluată de la Parle avec elles.