Ei bine, cel mai bun duş rece când revii dintr-o ţară europeană este să ei microbuzul. Mereu auzi câte o frază care să te trezească la realitatea de acasă. Iaca una bună – de rutieră – „Dacă îni dau drumu aişea pe Maria Cebotari, mă pot sui pe Puşkin?”…

Construct.md anunţă un concurs cu premii:

“Приглашаем Вас принять участие в женском конкурсе офисной красоты “ЛЕДИ ОФИС” !

Чтобы победить, нужно прислать своё фото в офисе.

Победителей будет определять жюри нашего портала в 2-х номинациях: “Леди-Шарм”, “Леди-Вамп”. Ещё один победитель определится путём голосования посетителей портала.”

Foto preluată de pe Rasprodaga.ru

Reprezentanţa Nescafe în R. Moldova are specialişti în marketing la fel de profesionişti ca şi echipa de creaţie de la Zelivas-Art SRL. Bănuiesc că ţinta publicităţii de pe panouri este publicul care vorbeşte româna. Efectul acestei reclame asupra mea, vorbitoare de română, este că acest produs este de proastă calitate (precum reclama sa), ceva care merită luat în derâdere. Sunt unica care în fiecare dimineaţ aleg alt cafeu, decât cel pe care Zelivas-Art SRL ni-l recomandă îmbietor de pe panourile strategic amplasate prin Chişinău? Cert este că reclama care rămâne de câteva zile cu greşeli, transmite mesajul că, firma care produce cafea şi firma care produce publicitate …se merită unul pe altul.

Sunt curioasă să văd un studiu despre efectele reclamelor de rahat asupra produselor pe care „le vând”. Ar fi bine să vadă un astfel de studiu şi cei de la Nestle, care au lansat Nescafe.

Deşi, şoferul de C LX 404 a fost mai drăguţ decât cel de ieri, cu C LO 902 – cel puţin nu a fumat pe trotuar, aşa că astăzi pietonii înconjurau numai maşina, nu şi şoferul cu ţigara aprinsă.

Dar astăzi nu erau clienţi şi şoferul era parcat pe zebră când am ajuns acolo, şi a rămas liniştit în mijlocul străzii cât i-am făcut poze şi l-am filmat în voie.

Între timp s-a lăsat frigul, şoferul a coborât să-şi i-a haina iar eu mi-am văzut de drum. Dacă sunteţi în centrul oraşului şi v-a prins frigul sau seara, găsiţi un taxi pe zebra din faţa Primăriei Chişinău.

Eu mâine nu am şedinţe şi întâlniri în zona centrală a oraşului Chişinău, aşa că poate face cineva, vă rog, nişte poze vis-a-vis de Primărie. Deja încep să cred că taxiştii stau în rând să parcheze pe zebra de la Oficiul Poştal Central.

Vă propun să facem un serial cu poze de la „parcarea taxiurilor private”, de pe zebra din faţa Primăriei Chişinău şi să vedem la ce episod se autosesizează instituţiile din subordinea Ministerului de Interne şi ale Primăriei Chişinău…

Ajung la bine-cunoscuta zebră din faţa Primăriei Chişinău. Înainte ca să trec apare un automobil cu însemne de taxi particular şi se parchează exact pe zebra din faţa Oficiului Poştal Central. Şoferul, domnul cu haina în dungi, iese pe trotuar, îşi aprinde o ţigară şi o fumează liniştit până apare o doamnă cu bebeluş, pasagera sa. Între timp câteva rânduri de pietoni înconjoară absolut liniştiţi automobilul cu numărul C LO 902. Şoferul îşi scoate însemnele de taxi şi pleacă liniştit din „parcarea sa de elită”, chiar în centrul Chişinăului.

 Rămâne gratuită această parcare, Domnule Ministru Catană?

Există o subdiviziune a Poliţiei Rutiere care ar putea să asigure pietonilor posibilitatea de a trece pe zebră, la verde, pentru început măcar în centrul capitalei?  

Nu căutaţi sensuri adânci, citeam şi eu acum ca tot omul ştirile…

P.S. Denumirea are legătură cu semaforul, nu ce cromatică aleg sau nu din oferta politică

În foto produsule cu reclama mea preferată şi „minunăţia botanică” pe care mă ruga Iuliana Boguşevschi să o arăt lumii.

Foto preluată de 9GAG.

Dedicaţie pentru angajaţii (şi mai ales angajatele) Palatului Naţional din Chişinău.

Dragi DOAMNE, apreciez că aţi început subit să oferiţi bonul de casă atunci când cumpărăm bilete la concerte, iar pentru că în toi de „Mărţişor” nu am observat la casieriţele şi doamnele de la intrare nici zare de mărţişoare am decis să vă dăruesc o floare virtuală – trandafirul fotografiat de Gheorghe Chistol. De fapt, în prima zi de primăvară, am dăruit mărţişoare la câteva vânzătoare care ştiu să fie foarte drăguţe şi aş fi făcut gestul respectiv şi la Palatul Naţional, dar doamnele de la case şi de la  intrarea în Palat sunt atât de supărate şi glaciale, încât mărţişorul nu are nici o şansă să rămână în viaţă, precum în legendă.

M-am gândit că Piramidei lui Maslow nu o să i se întâmple nimic dacă o împachetez în foaie de feed-back pentru angajaţii de la Palatul Naţional. Iaca şi legenda pentru darul meu adresat Palatului Naţional, împreună cu plecăciunile pentru spectacolul de deschidere a Festivalului „Mărţişor”:

Nevoile fiziologice care stau la parterul piramidei, precum şi WC din incinta Palatului Naţional, ar sugera că sunt facilităţi de care fiecare avem impetuoasă nevoie chiar şi când sufletul planează după un concert splendid. Iar aceste nevoie de bază nu sunt satisfăcute pe deplin dacă Palatul Naţional nu are hârtie de WC în cabinile de la parter şi nici săpun lichid (de fapt de nici un fel, numai că sar în ochi spaţiile asigurate pentru a putea fi plasate lângă robinete cutiile cu săpun lichid).