Jurnalul Soacrei Mici

Despre feminitate şi emancipare

E Stilat

Studiu de caz: extensiile de gene

Antoniţa Fonari

Dă mâna cu o lăbuţă

Nata Albot

Azi e ziua mamei mele….

Aseară căutam cele mai senine flori, afară ploua, apoi ningea şi iar ploua; era ca o introducere la evenimentul la care mă grăbeam, timpul se frământa ca o viaţă de mare artist. Merg f. rar cu buchete la concert, dar ieri a fost seara de creaţie a Ninei Crulicovschi şi îmi era atâta dor de [...]

Paşi, de oşti înfrânte prin oraş,
Sunt pline de-un întuneric glas,
Şi de-un refren sinucigaş,
Şi în noaptea asta de făclii,
Ne vom uri, ne vom iubi,
Şi vom preface noaptea-n zi.
Hai, cetatea nu mai are rai,
Stai, iubirea nu mai are grai, n-are grai,
Eu, abia încap de dorul meu,
Mi-e deznădejde si mi-e greu,
Mi-e foarte greu, mi-e greu.

Zilele mele sunt un amalgam de emoţii, precum un cer senin pe care trec nori, curcubeie, păsări avioane, vise…

„Căsnicia mea este o bucătărie cu miere de mai şi dulceaţă din petale de trandafir, dar şi cu sare şi piper, şi cu perioade în care iau apă în gură. Cred că în căsătorie iubirea trebuie să aibă spaţiu şi libertate, altfel cea mai fierbinte dragoste îţi aprinde paie în cap!”. Acesta este un fragment [...]

Demult-demult, când am mers pentru prima oară în Suedia m-au impresionat geamurile localnicilor, multe flori şi …foarte puţine perdele. Pe atunci toate adresele şi parolele mele de pe Internet conţineau cuvântul „senin”. Între timp mi-am obişnuit familia să doarmă cu geamurile neacoperite, iar „senin” a devenit codul pentru a intra în casa mea virtuală.

Am răspuns la întrebările pentru un interviu şi cel mai greu mi-a fost să identific răspunsul la „Niciodată nu aş putea…”. Sunt milioane de lucruri pe care nu o să le fac, dar cine poate să-şi asume ce (nu) poate dragostea, ura, speranţa, deznădejdea, credinţa, instinctul, creştinul sau părintele din noi?

Astăzi am primit o listă de întrebări ingenios formulate pentru un interviu on-line despre femeia Antoniţa Fonari. Îmi fac timp să răspund în zilele următoare şi am o senzaţie de aşteptare plăcută, pentru că mi se pare o ocazie extraordinară să analizez cum a evoluat gândirea mea şi dacă s-a schimbat ceva pe scara mea [...]

PUR şi SIMPLU nişte versuri de Grigore Vieru şi o poză de Irina Ioniţă:
„E-o linişte iubirea?
Mi-s pletele albite.
Şi tulbure mi-e somnul
Ca între doua pite.
Nu ştiu: răsare iarba,
Mai curg pe văi izvoare?!
Departe eşti de mine
Cum Luna e de Soare.
Pier stele neatinse.
Noi stele se vor naşte.
Am cunoscut durerea,
Nu am ce mai cunoaşte.”

Precum ziceam, mi-am făcut program pentru suflet în fiecare lună. Ieri am mers la spectacolul închinat lui Grigore Vieru, care în aceste zile ar fi împlinit şaptezeci şi cinci de ani. A fost un eveniment splendit, corzi întinse de suflete, inimi bătând în unison, lacrimi pentru cei de altădată. Pe parcursul a mai [...]

Picii au primit în dar “de la mama lui nanu Sergiu” o carte mare şi colorată despre Mowgli. În această dimineaţă pe când le citeam a nu ştiu câta oară “Cartea junglei” mi-am dat seama că este o poveste minunată despre adopţie, copilărie, prietenie. În felul aceasta picii meu au aflat că, uneori, copiii nu [...]

»

Copyright ©2008 Antonita Fonari. Toate drepturile rezervate.