Încep astăzi povestea unei nunţi frumoase, precum amicii mei Nadia şi Tudor Darie, cărora le urez casă şi căsnicie senină!

Pentru că am foarte puţin timp, am să scriu la textul de aici vreo două zile ca să istorisesc cum am reuşit să mergem cu toată familia la nuntă şi să ne distrăm minunat alături de picii noştri de trei ani până …i-am supărat că trebuie să meargă acasă la nani. Poate o să prindă bine celor care sunt părinţi de prichindei sau celor care vor să fie miri cu o nuntă la care cei mici sunt podoabele nunţii şi nu sâcâie pe nimeni

Nu am de gând să dau lecţii cu un anume număr de reguli, pur şi simplu am să vă povestesc despre copii mei – spre deliciul inimii mele de mamă.

Rog să nu preluaţi textul fără permisiune

Foto personale şi …una preluată de la Maia Visterniceanu, de pe Facebook.

 

POVESTEA: 

 Teia şi Mircea au fost la prima lor nuntă, de fapt nunta a fost a  bunului meu amic Tudor Darie şi a Nadiei (ex-Afanasie). În urma unei poveşti vechi de aproape un an copii mei au numit-o pe Nadia, prima oară când au auzit-o la telefon, “mireasa Nadia”. De fapt, mireasa era atunci Olesea Găluşcă, soţia unui alt amic de la UNIMEDIA, dar ploua cu găleata şi timp de 2 ore nu am putut să ajungem cu picii “să dăm flori şi pupu la mireasă”. Lacrimile picilor curgeau şiroaie, aşa că am avut nevoie de “o mireasă” care să-i liniştească  la telefon pe Teia şi Mircea că o să-i aştepte la nuntă altădată. Nadia a jucat perfect şi într-un ceas bun rolul de mireasă şi copii au aşteptat ziua când va avea loc nunta promisă. De altfel, dacă Nadia şi Tudor nu se căsătoreau anul ăsta aveam să intru în belea cu costumele de nuntă ale Teii şi a lui Mircea (cea mai scumpă achiziţie dintr-o deplasare în India), care se tot micşorau aşteptând ziua cea mare. Va urma şi mâine.

Comentarii

Copyright ©2008 Antonita Fonari. Toate drepturile rezervate.