Fericirea mea şi bunicii de la Chişinău

Monday, 7 December 2009 | 7 comentarii

Sunt o femeie fericită. Fericirea mea este o constelaţie de emoţii, iubire, armonie, împlinire. Fericirea mea are o oglindă, în ea se reflectă familia şi prietenii mei. În oglinda fericirii mele se pot regăsi toţi care intră aici.

Astăzi sunt un cetăţean indispus, aşa că o să vă povestesc despre latura mea …zâmbitoare, cea de mamă.

Sunt o mamă pe care Dumnezeu o ajută clipă de clipă. Când toată lumea mă prevenea că este f. greu să întreţii un copil, mite doi, am citit într-o revistă că „femeile comunicative pot să nu-şi facă griji cât de scumpe sunt hăinuţele, ele oricum vor primi multe lucruşoare de la cunoscutele care au pici mai măricei”. Chiar deunăzi mă întreba cineva dacă ne …aranjează hăinuţe de purtat prin casă. Ghiciţi ce am răspuns Dacă vreţi, am să vă povestesc într-o zi ce primim, ce putem să dăruim, de unde cumpărăm ieften şi calitativ.

Acum vreau să vă povestesc despre alte beneficii ale comunicării Ştiţi deja că ne ajută o dădacă minunată şi nănuţele dragi ale picilor, plus câţiva prieteni. Ei, bine – noi avem şi o listă întreagă de bunici. Deda şi Lena sunt prietenii noştri de familie şi „bunicii de la Chişinău” a prichindeilor. (Şi) datorită „bunicilor din Chişinău” cei mici vorbesc o rusă perfectă, fac traduceri conştientizate şi gândesc logic în limba bunicilor.

Când mama era plecată pe la târguri de Crăciun (tata este pentru cinci săptămâni în România) picii se distrau cu Lena. La un moment dat Mircea i-a mâna bunicăi, îi examinează atent manichiura şi întreabă: „Лена, у тебя что ножницы нет?” (Lena, tu nu ai foarfece?).

În foto: Mama senină, tata perfect, Teia cu renul, Mircea verde şi Deda cu Lena în prim-plan.

Comentarii

7 comentarii

Soacra Mica la Tuesday, 8 December 2009 19:36
Citindu-te pe tine mi-am dat seama ca visul meu cu dadaca asa si nu s-a implinit. Poate deja la al doilea.
E minunat cand copii au ocazia sa comunice cu persoane dragi in copilarie. O experienta unica prin care descopera cea mai frumoasa parte a relatiilor umane – comunicarea.
Uuuh, mai ales comunicarea in preajma sarbatorilor de Craciun chiar ca nu are pret Niste clipe incarcate de emotii senine pe care le vor pastra in memorie tot restul vietii.
Senin la Wednesday, 9 December 2009 10:47
Cuscră dragă, am să povestesc odată pe blog cele 4 experienţe cu dădacele. Că acum povestesc doar ultima experienţă – vine Crăciunul şi blogu-i senin, da după sărbători vă zic cum este să nu prea ai depresii post-natale, da să ai depresii post-dădacă.
Lucia la Thursday, 10 December 2009 15:53
Iti multumesc Antonita, pentru timpul pe care ni-l daruiesti noua, tuturor celor care de-atitea ori ne-am pus in gind sa ne asezam si sa scriem dar deocamdata ne delectam cu ce scriu altii. Imi dau seama ca si asta e un fel de disciplina si “time-management”. La fel ma mir CIT de mult se poate scrie si depspre CITE situatii se pot face istorii. Ideea cu magazinele mi-a placut.
La multi ani, acum inainte de sarbatori.
Senin la Thursday, 10 December 2009 16:26
LUCICA, este marea mea plăcere…
Nadia la Friday, 11 December 2009 13:22
Eu vreau sa shtiu pe cind organizeaza soacra SENINa o intilnire noua cu picii ei?!/….
Senin la Friday, 11 December 2009 14:07
Nadia, ar fi o idee grozavă să organizeze o întâlnire cu mămici şi pici http://www.ladyclub.md în parteneriat cu Shopping MallDova. Da la mine acasă veniţi la sărbatorile de Crăciun – atunci eu şi soţul gătim mult şi gustos. Am să povestesc diseară la copii că Tudor a lui Nadia o primit de la Moş Vântu mulţi-mulţi bani şi o să-i întreb ce vor să le aduceţi )
Soacra Mica la Saturday, 12 December 2009 11:59
“Cuscră dragă, am să povestesc odată pe blog cele 4 experienţe cu dădacele.”

Ok, abia astept