Merg la culcare sau nu m-am trezit?!

Saturday, 21 November 2009 | Lasa un comentariu

Dimineaţă toată familia a făcut menaj. Asta înseamnă că cei mici şi-au strâns, în sfârşit, toate minunăţiile prin cutii, pachete şi rafturi. Evident cu veşnica condiţie a lui Mircea „să facă şi mama” şi implicit cu cererea Teii …”să facă şi Mircea”.

Apoi am urmat distracţia săptămânală, călătoria cu troleibuzul. Soţul m-a asigurat că pe ruta „21” troleibuzul este gol, numai că noi „am fost buni la mană” şi peste câteva staţii nu-mi mai vedeam picii în căruţ de atâta amar de lume. Cum viruşii nu ne sperie, am ajuns ciufuliţi şi fericiţi la dendrariu.

Dendrariul – o revelaţie! Atâţia trandafiri atinşi de un noiembrie blând, nuferi adevăraţi pe heleşteie …improvizate, topogane şi scrânciobe colorate. Doamna Brâncoveanu pictând în auriu la câţiva paşi de lac. Iar pe lac – dragele noastre raţe Mie raţele îmi plac pentru că avem pentru cine strânge resturile de pâinică de la birou şi de acasă. Cei mici adoră să arunce „papă la raţe bune”. Tatăl este încântat că reuşim să ademenim la noi toate raţele de pe lac şi cum ele zboară practic pe apă, iar când ajung aproape „pun frână” ca nişte bărci cu motor.

Distracţia principală la dendrariu sunt …miresele. Vă rog, dacă sunteţi printre oaspeţii acestei case virtuale şi aveţi vreo nuntă cu popas foto la dendrariu daţi un semn să venim, picii adoră „prinţesele-mirese”!

La prânz am mers la ex-diriginta mea, draga mea Maria Ignatievna şi draga lor nana Maria. Cât eu am ascultat poveşti captivante cu foste colege de facultate ale dirigintei (recent s-au întâlnit după 40 de ani) cei mici au cântat la chitară cu nanu. La final Mircea l-a întrebat pe tata “de la cine să ceară chitară, de la Domnul sau de la Moş Crăciun?..”.

Seara, după o hârjoneală şi o baie bună am intrat în panică. Nimic nu mă doare, nimic nu mă supără şi nu sună telefonul… nu cumva am visat această zi minunată?!

Nov

21

Merg la culcare sau nu m-am trezit?!

Comentarii