Când cea mai mare rugă-i SĂ AI CE AI

Friday, 20 November 2009 | Lasa un comentariu

Intru în casă precum aterizează avioanele Tarom-ului şi cele ale Air Moldova. Adică, ajung cu viteză şi gâfâind, dar mai fac nişte paşi împleticiţi din inerţie… Ufff… 21:00… am reuşit!

Înţelegerea de familie este că seara, la 9, toată lumea să fie acasă – astfel ca la 10 toată lumea să fie în pat. Bineînţeles că mi se mai acceptă excepţii, numai că varianta „sănătoasă” este să previn, cel puţin de dimineaţă, că vin mai târziu Trebuie să recunosc că chestia aceasta m-a disciplinat, iar copii au un program clar de nani, pentru că de obicei mă aşteaptă pentru ritualul de seară. Pentru ei faptul că mama a ajuns acasă este un semn că trebuie să mergem la pătuţ, eu sunt cea cu pijamalele şi rugăciunea.

Ne rugăm astfel: eu încep să-I mulţumesc Domnului pentru familie, pace şi sănătate, apoi Teia îi pomeneşte pe toţi bunicii, naşii şi prietenii. Pe parcurs, „pentru că tot veni vorba”, tata încearcă să afle dacă nu am uitat să-i sun mamei, iar Mircea mă anunţă că a păpat harbuz de la nana Maria.

Apoi, eu şi Teia, ne rugăm pentru a doua zi şi cerem ajutorul Domnului pentru ce ne dorim să realizăm. Noi, femeile cu „grija pentru copii şi oameni mari” încercăm să ne păstrăm firul gândului cât Mircea îi cere impetuos lui Dumnezeu „să vină mâine lupul!” (de frica lui A H1N1 lupul de la teatrul de păpuşi a sfeclit-o şi nu mai vine cu spectacol la grădiniţă). Cât eu şi Teia îi mulţumim Domnului pentru că ne ascultă şi ne va ajuta şi de data asta Mircea tot încearcă să zică „noapte bună, Doamne”, evident cu sensul de „amin”.

Astăzi mă gândesc că am mii de motive să-i mulţumesc Lui Dumnezeu pentru ce-mi oferă mie şi celor dragi. Da …parcă mi-e ruşine să cer ceva pentru noi, cum să mai ceri şi ce să mai ceri când ai iubire, sănătate şi pace?

Nov

20

Când cea mai mare rugă-i SĂ AI CE AI

Comentarii