Oct
17
Unde doarme Dumnezeu…
Saturday, 17 October 2009 | 4 comentarii
De vreo jumătate de an picii mei se roagă în fiecare seară. La început rugăciunile erau pentru oameni despre care eu spuneam că au nevoie să ne rugăm, de exemplu „Doamne te rog pentru L. şi C.”. Uneori ne rugam pentru oameni pe care i-am cunoscut întâmplător sau care nu ne cunosc, dar care aveau de ajutorul Lui Dumnezeu. Teia are un mod de a se ruga f. convingător, au fost situaţii când i-a făcut pe cei apropiaţi să plângă prin felul cum se ruga pentru mămici care treceau prin cumpene ale vieţii.
Apoi prichindeii au început să comunice cu Dumnezeu …la direct. Adică se bagă seara în pătuţ şi se roagă fără ca să le dau eu tonul. Prima rugăciune independentă şi preferată a Teii: „Doamne, te rooog, Doamne! Dă, Doamneee, plăcinte la copii!!!” Intonaţia Teii este demnă de suferinţa copiilor care suferă de subnutriţie… Dumnezeu iubeşte copii, aşa că de obicei a doua zi după ce se roagă Teia de plăcinte, vine nana Maria şi aduce nişte plăcinte de să-ţi lingi degetele.
Mircea când nu are chef să se roage spune: „Eu îL iau pe Domnul să doarmă cu mine. Noi dormim!”. Astea-s de obicei nopţi cu somn profund şi pace în toată casa.
Câteva săptămâni în urmă Teia a început să spună o nouă rugăciune: „Doamne, dă, te rog, la copii o pisică mică!” …şi într-o zi a venit la uşa noastră un pui negru de pisică.
Pisica trăieşte pe scară, la ultimul etaj şi vine glonţ când aude uşa noastră. Evident că acum trebuie să avem grijă să o hrănim pe Negruţa (aşa au numit copii pisica trimisă de Domnul) şi să facem curat după ea. Iar soţul meu se roagă zilnic să nu le treacă prin cap la copii să ceară de la Domnul un căţel (deocamdată pisicile şi câinii sunt marea pasiune), că picii sunt inventivi şi Dumnezeu este ghiduş.
Poză de Gheorghe Chistol.
Comentarii
4 comentarii







Jurnalul Soacrei Mici
E Stilat
Nata Albot
Antoniţa Fonari

Aproape ca mi-au dat lacrimi de bucurie sa citesc despre copii care se roaga! De ce nu m-am gindit si eu la asta mai inainte!Sa stii ca am sa-l invat si pe al meu sa comunice cu Dumnezeu inainte de somn!
Cu siguranta e cel mai frumos articol citit la Blogosfera de pe Unimedia. Foarte frumos. Sunt momente cand cuvintele sunt fara de putere pentru a exprima ceva. Acum este un moment de acest fel.
Irina şi Ala, mi-a zis o mămică că nu ar putea să scrie despre momentele de fericire familială …dar eu simt uneori nevoie să împart minunea clipei de lângă cei dragi
cu tot globul!
E meritul parintilor pentru faptul ca copiii au gasit in Dumnezeu un prieten!