Mă gândeam la aceste rânduri încă din luna mai, numai că atunci lumea mea s-a clătinat şi am avut nevoie să stabilesc clar priorităţile, concentrându-mă la familie şi serviciu. Acum mă uit peste mesajele Adrianei, Marianei şi Anei, care au vrut să mă cunoască şi au intrat în casa mea virtuală. Dragele mele şi …toţi oaspeţii senini ai acestei case care cereţi sfaturi ce ţin de India, vă sugerez să vedeţi site-ul Ambasadei Indiei la Bucureşti şi să le telefonaţi angajaţilor pentru întrebări care ţin de viză. Am vizitat un singur oraş în India, deci nu vă pot oferi comparaţii – mai ales când mă blocaţi ) cu noutăţi de genul că Guvernul R. Moldova finanţează programe de voluntariat în India (?!)

Dar vă mulţumesc tare mult că aveţi încredere în experienţa mea Nu mă apuc să ofer sfaturi pentru că o călătorie presupune suficiente motive de surprindere. Dacă surprinderea va fi cu tentă negativă prefer să vă gândiţi la comunişti / opoziţie, ori la cine vreţi numai nu la mine. Pot să vă împărtăşesc câteva dintre obişnuinţele mele de călătorie cu exemple de reacţii, emoţii şi deprinderi create în timp

Deci, când îmi vine ideea călătoriei:
1. Verific dacă paşaportul meu are termenul de valabilitate mai mare de 6 luni, ca „să am nas” să apar cu el pentru viză şi …dacă mai are loc unde să încapă cel puţin o viză de o pagină.

Ultima aventură – am descoperit cu două săptămâni înainte de plecarea în India că nu am nici o pagină absolut liberă (viza este cât toată pagina) în paşaport şi am cheltuit bani în plus pentru urgentarea eliberării unui nou paşaport.

Surpriza plăcută – am două paşapoarte, unul pentru plecări cu viza cât pagina şi altul pentru ieşiri în România, unde mi se aplică doar o ştampilă mică de ieşire (am permis de şedere în România). Treaba este absolut legală, una din puţinele situaţii când simţi în R. Moldova că cineva s-a gândit la tine şi banii / timpul tău. Important este ca atunci când unul din paşapoarte este colorat în întregime de vize să ţinem cont că trebuie predat la secţia de paşapoarte care ni l-a eliberat.

Călătoriile mele ţin de deplasările de serviciu, astfel că îmi fac rezervările pentru transport şi hotel pentru minimum o zi în plus decât durează evenimentul la care plec. Asta după ce din prea mult sârg să prind toate sesiunile la ultima Asamblee ONU pentru HIV/SIDA, practic nu am văzut New-York-ul, să nu mai zic de Statuia Libertăţii. Noroc că m-a mai prins câte o ploaie torenţială prin Manhattan şi am alergat câteva străzi până am găsit de unde să cumpăr o umbrelă, măcar am văzut împrejurimile Casei ONU. Ca să nu mă mai simt tentată să o şterg de la ultimele sesiuni din Conferinţe şi să nu-mi pară rău cu anii că nu am mers la Statuia Libertăţii îmi plătesc cazările şi masa cu inima împăcată că primesc în schimb o zi (sau câte îmi permit economiile) de relaxare, noutate, aventură, cumpărături etc.

2. Cele mai mari dureri de cap le-am avut la propriu când am plecat în India. Asta pentru că o noapte am mers spre Bucureşti să iau viza, o noapte m-am întors la Chişinău, a treia noapte am făcut bagaje acompaniată de plânsetul disperat al unui bebe cu febră şi cu alt bebe învârtindu-se printre picioare – că tati era ocupat cu primul bebe. În sfârşit, a patra noapte am zburat de la o temperatură de 10 grade la o temperatură de +37 grade, am făcut şoc cultural, şoc alergic şi …am învăţat că nu este o idee bună să mergi după viză pe ultima sută de metri (nici chiar dacă nu ai bebe!).

3. După ce am viza, biletul de călătorie şi asigurarea medicală, îmi procur medicamentele de primă necesitate – pentru simptome de răceală, dureri de cap & stomac; medicamente relaxante (inclusiv somnifere) şi spasmolitice, dezinfectante etc.

4. Întotdeauna am la mine o rezervă de bani.
De obicei revin cu banii respectivi neatinşi, pentru că o dată mi-au prins bine chiar în ultimul Aeroport de tranzit… Nu mă întrebaţi de ce în Duty Free la Budapesta casiera din a avut nevoie să facă copii la paşapoartele şi biletele pasagerilor, ştiu numai că în rezultat biletul meu a devenit negru ca tăciunele şi până am demonstrat angajaţilor unde am bilet plătit …îmbarcarea a avut loc şi a trebuit să-mi cumpăr alt bilet pentru o altă cursă. Acum fără să mă întrebaţi ştiţi sigur care este cel mai nesuferit Aeroport din lume pentru mine

5. Obiectele de primă necesitate – pasta şi periuţa de dinţi, gel de duş şi şampon (toate în cantitatea care să-mi ajungă exact pentru perioadă călătoriei). Dacă luăm cu noi câte jumate de chilă de şampon şi gel s-ar putea ca la întoarcere să trebuiască să alegem dacă le lăsăm în urna din Aeroport sau dăm 5 USD pentru un kg de supra-bagaj

6. Nu mă apuc să decid ce să iau cu mine din haine, încălţăminte şi nici măcar din lenjerie până nu verific pe net ce timp mă aşteaptă în ţara de destinaţie. Dacă cunosc pe cineva care a călătorit încotro mă pornesc şi eu – neapărat cer o consultaţie Oricum, iau cu mine doar hainele pentru scopul primar al călătoriei, ziceam că merg la evenimente oficiale aşa că o fustă şi câteva bluze sunt suficiente. Mai iau o pereche de încălţăminte clasică şi comodă, iar alta …doar comodă. Iau câteva accesorii, mărgelele ca şi bluzele schimbă radical înfăţişarea, chiar dacă purtăm aceeaşi fustă şi aceeaşi pereche de încălţăminte. Probabil că aşa e şi în cazul bărbaţilor, parcă nici nu e acelaşi costum dacă ştii minunea pe care o produce asortatul cămăşilor cu cravata

Indiferent de anotimp şi timp îmi iau în călătorie o pereche de blugi (să fiu sinceră – niciodată nu am mai mult decât o pereche în garderobă) şi un pulover, o ploaie sau o seară răcoroasă ne poate prinde oriunde Îmi iau de acasă cât mai puţine haine şi pentru că …în nici o ţară în care am călătorit hainele nu sunt aşa de scumpe şi de necalitative ca în R. Moldova.

Aşa că dacă tot am ocazia să-mi cumpăr o haină nouă, de ce să nu o îmbrac chiar în ţara unde am procurat-o. Tot din acest considerent îmi iau pentru somn tricoul de care mă rog de doi ani să se rupă sau să se spălăcească şi el e tot trainic şi colorat, dacă-i să fie supra-bagaj la Aeroport măcar să am motiv să scap de tricoul prea vechi şi prea calitativ )

7. Şlapii de baie, o perie pentru încălţăminte şi o boneţică pentru baie le las acasă numai dacă sunt sigură că voi fi cazată într-un hotel de lux şi aceste obiecte vor face parte din surprizele care mă vor aştepta în cameră

8. Valiza mea este suficient de mare încât să încapă în ea mai mult decât e necesar, are lacăt şi este suficient de trainică ca să pot dormi pe ea )
Asta pentru ca să ştiu că la bagaje am de luat o singură unitate intactă. Am decis odată că dacă tot stau numai câteva zile şi încă la Hotel Krasnopolsky (de lux) să iau un rucsac cochet cu doar câteva obiecte vestimentare şi …un suc de morcovi. Angajaţii Aeroportului au prins de bagajul meu un avertisment cartonat că înăuntrul sunt obiecte fragile, iar eu mi-am ridicat la Amsterdam ruxacul cu haine îmbibate cu suc de morcov Aici am sfârşit cu exemplul, dar pentru distracţia voastră trebuie să vă spun că o bluză şi un pulover le-am lăsat în Aeroport, iar lenjeria a trebuit să o pun într-o pungă transparentă primită de la angajaţi. Când am sosit la hotelul cochet situat vis-a-vis de Palatul Regal nenea de la uşă, sexy, manierat şi drăguţ împachetat m-a întrebat de vreo trei ori dacă sigur acesta este hotelul în care am rezervare. În spatele Hotelului Krasnopolsky e strada Felinarelor Roşii, dar probabil că nici cei mai necomplexaţi clienţi nu ajung la hotel cu o pungă transparentă în care au chiloţi şi sutiene…

Bineînţeles, nu întotdeauna hamalii aruncă bagajele ca pe mingi, uneori valizele sunt prea mari pentru a distruge conţinutul aruncându-le şi atunci este cazul să fie trântite şi să se pună pe ele tot conţinutul din avion. Tocmai de asta împachetez atent lucrurile şi când predau bagajul rog să-i anine o preîntâmpinare care zice ceva de genul „Conţine obiecte fragile!”

Pentru călătoriile mai lungi de două zile am câteva obiecte vestimentare în geanta de mână unde ţin documentele, banii şi câteva pastile Asta după experienţă traumatizantă de a căuta fără succes sutien măsura G prin toate magazinele din Cluj, destinaţia mea de vacanţă în care bagajul meu a ajuns exact peste o săptămână după ce am aterizat eu.

De ce lăcăţică? Pentru că am ajuns la Stockholm fără o sticlă de vin cu o vechime de câteva zeci de ani. După ce am depus plângere angajaţii Aeroportului mi-au spus că extragerile se întâmplă în îndrăgitul deja Aeroport Budapesta şi tot ce putem obţine ca despăgubire este o sumă de bani care se calculează reieşind diferenţa de greutate a bagajului cântărit la predare şi la recepţionare.

Aha, când o să mai zbor în SUA nu voi lua cu mine suvenire de lut, nici măcar în bagajul de mână, suportă presiunea zborului mult mai prost decât timpanele umane…

Dacă-i să revin la faptul că am pornit să scriu acest text pentru că am primit întrebări de la oameni pasionaţi de India, păi iată ce mai trebuie să adaug.

) Epilog ) Dacă aşi dori să fac voluntariat într-o altă ţară, India ar fi una dintre ţările din capul listei. Sărăcia şi nivelul jos de educaţie fac din această ţară un loc în care orice persoană care vrea cu adevărat să facă muncă de voluntariat se va simţi utilă.

Deci sărăcia, densitatea populaţiei, clima şi implicit locul 1 în lume la incidenţa TB. Aşa că m-aşi asigura că am suficienţi bani pentru a procura pe durata întregului sejur apă plată / potabilă şi să am o alimentaţie echilibrată. Am zis echilibrată? Am zis cam mult specificul bucatelor în India este de la foarte pipărat înspre …tot mai pipărat, aşa că cel puţin diaree voi face, voi avea nevoie de multă hârtie de WC şi pastile pentru tractul digestiv. S-ar putea să descopăr că sunt alergică la ce nici nu am bănuit, mi s-a întâmplat deja în Mumbai.

Bineînţeles că aşi lua cu mine medicamente de primă necesitate, am scris deja despre aceasta. Aşi mai citi o dată despre asigurare medicală şi terorism pe site-urile Ambasadelor… Dacă aşi merge pentru o perioadă mai îndelungată şi, mai ales, dacă aşi fi cazată într-o familie, aşi studia în detaliu cultura şi tradiţiile locului. În aşa fel am evitat deja să împachetez în bagaj pantaloni scurţi şi bluziţe cu rol de sutien, care în India pot lăsa populaţia băştinaşă cu gura căscată. Mi-aş păstra locul în valiză pentru nişte cutii de “Moldova”, gazdele vor fi încântate. Aşi lua mici cadouri – pixuri, agende, suvenire …indestructibile în condiţii de transport – să nu regret în India că nu pot spune namaste (salut / multumesc) cu accent de surpriză din R. Moldova

A mai rămas loc de completat şi puteţi să o faceţi, eu cu ocazia asta zic mulţumesc celor doi „guru” care m-au învăţat despre India şi mai ales că acolo totul, dar absolut totul, se negociază. Namaste, Natalia & Dorin!

Comentarii

Copyright ©2008 Antonita Fonari. Toate drepturile rezervate.