Zbor şi zboară sufletul meu!.. Ador stările astea, de fiecare trăiesc visul copilăriei să zbooooooooooor! În una din primele mele veri, pe iarbă, admirând seninul cerului şi păsările lui am hotărât să zbor. Pentru că la cei câţiva ani ai mei încă nu prea aveam habar că pentru această treabă au fost inventate deja avioanele …am urcat în cireşul cel mai înalt din ograda bunicuţei Liuba. Am aburcat repejor pe una din crengile de la vârf şi am încercat trucul rândunelelor… Bineînţeles, trucul a eşuat şi eu am stat o veşnicie de vară întreagă în ghipsuri şi bandaje.  

Atunci am trăit prima mea tristeţe – unchiul Mircea a tăiat crengile de jos ale cireşului, să-mi devină imposibilă decolarea. Cu mintea mea de copil am suferit enorm că pentru isprava mea a fost aşa crunt pedepsit cireşul cel alb, după aia nu am mai implicat pomii mei dragi în gesturi de cutezanţă (următoarea dată mi-am frânt oasele căzând din gura podului, dar e altă poveste).

De fiecare dată când zbor am starea aceea minunată din …vârful cireşului. Euforia zborului pentru mine nu e deloc umbrită de ştirile cu terorişti şi zonele de turbulenţă prin care trece avionul. Iar zborul de la Istambul spre Mumbai durează mai mult de şase ore, am destul timp să trec prin curcubeiele vii ale filmului copilăriei şi să ajung cu gândul pe o creastă de orgasm pr(ooof)und aşa ca atunci când copiii sunt la plimbare cu bunicii;) şi vor veni doar peste 2 ore… Nu am habar de oră, dar care oră în zbor printre fusuri orare?! În ultimele săptămâni am stat de atâtea ori nopţile “îngropată” în faţa computerului şi am folosit insomniile cauzate de urgenţele de la birou pentru a lucra ca o obsedată de muncă. Acum toate urgenţele de la birou sunt departe, lăsate pe mâini de nădejde colegilor:) că insomnia mea vine din beţia zborului şi libertăţii, cum spuneau colegii noştri de la Corpul Păcii – sunt “excitată” în sensul englezesc al cuvântului

De când sunt nevastă de bărbat (mai mult ca) perfect(ul) şi mamă de copii ideali (ştiţi cioara şi puii ei din proverb?) este pentru prima oară când plec mai departe de România şi mai mult decât pentru 2 zile. Zbooooooooooor în India pentru 2 săptămâni! Am o stare de nirvana, de extaz, de nebunie, de libertate imensă!!! Atâta nou, imprevizibil şi …altceva după câţiva ani de pregătiri de nuntă, planificare de sarcină, un prunc şi încă un prunc, un an+ de alăptat şi altul de nopţi cu doi pui la care le ies dinţii în braţe, prin casă.

Aveam nevoie de acest zbor ca de ultima gură de aer, fie el şi aer condiţionat Simt cum zborul îmi înzeceşte dragostea pentru familia mea, îmi împrospătează ideile şi încrederea în echipa mea! Cei prieteni;) aşteptaţi-mă acasă pe aripi de încredere că zborul meu este doar la început!