Eu si şotul meu avem un plan întreg pentru ca să-i încurajăm pe picii noştri să facă la oliţă. La Teia treburile încă n-au început să meargă, ea stă-stă pe oliţă, apoi verifică conţinutul (gol)  şi constată că “nu-iii”. Mircea, de câte ori face la oliţă, verifică, se asigură că-i “bravo” şi aşteaptă să-l aplaudăm. Apoi se joacă strategic prin coridor, până intră cineva în WC, merge lângă uşă şi stă nerăbdător până iese “jertfa” sa. Astfel, ieşim din WC …ovaţionaţi în fiecare dimineaţă, Mircea are grijă să ne spună  mereu “bravo!” şi să ne încurajeze să facem la “oliţa” noastră.

Comentarii

Copyright ©2008 Antonita Fonari. Toate drepturile rezervate.