Jurnalul Soacrei Mici

Sexualitate in anticariat

E Stilat

Guy & Jude pentru Dior

Nata Albot

Eu sunt cu ochii pe voi…link obligatoriu

Antoniţa Fonari

Gând bun la cumetre

Mă minunez mereu câtă profunzime şi înţelepciune este în proverbe, zicători şi alte …spuse populare. Mie mi-a trebuit exact un an şi şapte luni, cât are mezinul familiei, ca să înţeleg ce înseamnă „copil de suflet”. Acum ştiu că acesta este un copil pe care îl putem avea doar dintr-o mare dorinţă a sufletului şi tot pentru revelaţia sufletului. 

Sunt mulţi oameni care atunci când pot urmări o familie care are copii născuţi şi copii înfiaţi, analizează diferenţele. Cum simt eu diferenţele – copilul de suflet îl simţi cu sufletul, iar copilul pe care l-ai născut îl înţelegi cu inima (poate o să mai dezvălui gândul acesta). Copii ne învaţă să-i iubim, dacă avem vocaţie de părinţi, atât inima, cât şi sufletul nostru se deschide iubirii. Vocaţia de părinte o descoperim în măsură în care copii noştri ne educă să le fim părinţi. Citesc foarte mult despre copii, discut cu psihologi, medici şi alţi părinţi despre cum e să creşti un omuleţ sănătos şi fericit, totuşi doar copii mei mă şlefuiesc să devin cu adevărat un părinte bun. Acum, cine poate să judece care părinte este mai bun, cel care iubeşte cu inima, sau cel care iubeşte cu sufletul?.. Eu nu aşi oferi răspunsuri univoce, pentru că copii mei m-au educat că dragostea este unul din cele mai importante daruri de la Dumnezeu şi la fel ca viaţa nu poate explicată până la capăt.

A întreba dacă iubeşti un copil născut mai mult decât un copil înfiat este ca şi cum ai întreba dacă iubeşti partenerul sau partenera mai mult / puţin decât pe copilul tău. Răspunsurile pot fi diferite, în dependenţă de sentimentele, experienţele, instinctele, valorile celui întrebat şi caracterul celor pe care îi iubeşte. Oamenii care îşi iubesc sincer şi senin copiii de suflet (pe care nu i-au născut), iubesc precum mulţi îndrăgostiţi. Îndrăgostiţii adoră fiinţe pe care nu le-au cunoscut de aproape până într-un moment al vieţii lor şi poate nici nu au avut habar că există, iubesc indiferent de moştenirea genetică a celui drag, chiar dacă nu-i cel mai frumos, cel mai deştept, cel mai sănătos şi nici nu au o legătură de sânge cu cel pe care îl iubesc (pe care nu l-au născut dacă vreţi). 

Ştiu că sunt părinţi care ar spune că dacă ar fi să aleagă, ar alege copilul în (de)favoarea partenerului, bine – respect alegerea fiecăruia, chiar şi când nu sunt de acord cu opţiunea respectivă. Eu aleg să fiu în aceeaşi măsură cu partenerul şi cu copii mei, cred mult că dragostea este cel mai important sentiment lăsat de Domnul, indiferent dacă o simţim cu inima sau cu sufletul. Învăţ de la copii mei că dragostea, fiind de la Dumnezeu, este infinită, ea nu se epuizează când o îndreptăm spre părinţii noştri, ci se divide tot mai năvalnic şi mai puternic când în viaţa noastră apare un bărbat sau o femeie, copiii, prietenii cu două sau mai multe picioare etc.  

Foto de Viorel Ursu.

Comentarii

Copyright ©2008 Antonita Fonari. Toate drepturile rezervate.