E Stilat

Polemică: în pijamă la birou

Jurnalul Soacrei Mici

Victime ale propriilor vrăji

Antoniţa Fonari

Femeie, fii bărbat!

Nata Albot

Azi e ziua mamei mele….

Motto:

Când vorbesc cu mama mea mai mult de cinci minute, neapărat aud: “Să-i dea Dumnezeu sănătate celui care a inventat “Pampers”, că deştept o fi fiind!!!”

 

Citeste mai mult

Copii mei adoră să facă băiţă, inclusiv să-şi spele capul cu şampon. Numai că s-au supărat pe mine de câteva ori când le-am dat spumă în ochi, aceasta până mi-am dat seama că trebuie să le fac jocul „de-a bebe”. Aşa că le spăl zulufii ca atunci când aveau câteva luni – şamponăm părul împreună, apoi le susţin căpşorul de la ceafă (cum o sprijină taţi pe Teia în poza a doua) şi le clătesc cu grijă părul. Apoi jucăriile şi apa cu spumă sunt evacuate din băiţă, iar noi repetăm procedura cu „bebe relaxat pe mâna mamei”. Îmi place atât de mult formula de şamponat că am renunţat la duş şi am început şi eu să-mi spăl capul în cadă, cu faţa în sus Citeste mai mult

Aseară căutam cele mai senine flori, afară ploua, apoi ningea şi iar ploua; era ca o introducere la evenimentul la care mă grăbeam, timpul se frământa ca o viaţă de mare artist. Merg f. rar cu buchete la concert, dar ieri a fost seara de creaţie a Ninei Crulicovschi şi îmi era atâta dor de ea! Citeste mai mult

Paşi, de oşti înfrânte prin oraş,
Sunt pline de-un întuneric glas,
Şi de-un refren sinucigaş,
Şi în noaptea asta de făclii,
Ne vom uri, ne vom iubi,
Şi vom preface noaptea-n zi.
Hai, cetatea nu mai are rai,
Stai, iubirea nu mai are grai, n-are grai,
Eu, abia încap de dorul meu,
Mi-e deznădejde si mi-e greu,
Mi-e foarte greu, mi-e greu. Citeste mai mult

Zilele mele sunt un amalgam de emoţii, precum un cer senin pe care trec nori, curcubeie, păsări avioane, vise… Citeste mai mult

După ce în week-end am făcut o excepţie şi am luat cina cu un prieten într-un local în care se fumează am avut două revelaţii:

Prima revelaţie, cauzată de o intoxicaţie (de două zile) cu fum de ţigară – să nu mai fac excepţii pentru vizite în localurile unde este permis fumatul.

A doua revelaţie, care vine din necesitatea de a sta cu prietenii sau colegii la sfat în afara casei sau biroului – să vă povestesc despre localurile în care iau un prânz grăbit între două şedinţe, ies la o cină de serviciu sau unde servesc ceva bun cu prietenii în timp de discutăm despre politică, sex şi oameni dragi. Citeste mai mult

Dedicaţie pentru angajaţii (şi mai ales angajatele) Palatului Naţional din Chişinău.

Dragi DOAMNE, apreciez că aţi început subit să oferiţi bonul de casă atunci când cumpărăm bilete la concerte, iar pentru că în toi de „Mărţişor” nu am observat la casieriţele şi doamnele de la intrare nici zare de mărţişoare am decis să vă dăruesc o floare virtuală – trandafirul fotografiat de Gheorghe Chistol. De fapt, în prima zi de primăvară, am dăruit mărţişoare la câteva vânzătoare care ştiu să fie foarte drăguţe şi aş fi făcut gestul respectiv şi la Palatul Naţional, dar doamnele de la case şi de la  intrarea în Palat sunt atât de supărate şi glaciale, încât mărţişorul nu are nici o şansă să rămână în viaţă, precum în legendă.

M-am gândit că Piramidei lui Maslow nu o să i se întâmple nimic dacă o împachetez în foaie de feed-back pentru angajaţii de la Palatul Naţional. Iaca şi legenda pentru darul meu adresat Palatului Naţional, împreună cu plecăciunile pentru spectacolul de deschidere a Festivalului „Mărţişor”: Citeste mai mult

Fără pretenţia că mă pricep să fac poze: Citeste mai mult

Cronică de shopping.

Ziua de sâmbătă este specială prin faptul că …mă plimb cu troleibuzul. Numai că astăzi, după plimbarea obligatorie în zona Magazinului „Unic”, copii mei au făcut excepţie şi au ales să mergem cu autobusul. Punctul culminant al distracţiei a fost MallDova, unde merg în special pentru produse alimentare, cărţi şi încălţăminte, iar soţul meu îi plimbă pe cei mici pe la expoziţia de tablouri sau fotografii. Bineînţeles că de când cu târgurile din hol ajungem acasă, de fiecare dată, şi cu cumpărături neplanificate Citeste mai mult

Absolut în fiecare seară îmi ispitesc picii despre evenimentele zilei şi mă întreb ce anume s-a întâmplat cu adevărat din câte îmi povestesc ei. Teia şi Mircea sunt la vârsta când fabulează şi povestesc cu multă încredere întâmplări imaginare despre cum au plecat la grădiniţă, apoi au luat avionul spre India sau a cum venit lupul cel bun să facă prezentare în curte la noi. Iar a doua zi dimineaţa aflu de la dădacă întâmplări reale cu fetiţe şi băiţei care nu papă toată supa şi fac tărăboi că nu vor să încalţe papuceii de cameră pe care i-am pus eu în ruxăcel. Citeste mai mult

Copyright ©2008 Antonita Fonari. Toate drepturile rezervate.